DOI DINTRE NOI, un spectacol de si cu Ana Pepine si Paul Cimpoieru, prezentat de compania "Passe-Partout - Dan Puric", la sala Rapsodia.
Daca mergeti Miercuri, 15 Aprilie 2009, orele 19:30, la "Doi dintre noi", este aproape sigur ca o sa va placa, dar dupa ce iesiti din sala, va intrebati daca a fost teatru sau dans. Pentru ca este putin diferit chiar si de spectacolele cu care ne-au obisnuit cei din trupa "Passe Partout - Dan Puric".
Spectacolul "Doi dintre NOI", prezentat in limbajul teatral universal promovat in Romania de trupa "Passe-Partout Dan Puric", prilejuieste desfasurarea unei sensibile demonstratii de miscare, sunet si imagine, in care gestul strict uman se imbina cu sensurile iubirii si cu istoria artelor si a muzicii pe un parcurs milenar, de la Vivaldi si Pieroo della Francesca pana la ritmurile cele mai noi.
Unicitatea acestui limbaj universal de comunicare teatrala este data de felul in care actorii alatura diferite forme de expresie scenica, de la pantomima clasica si comportamentala, tango, flamenco, balet, dans contemporan, pe care le folosesc pentru transmiterea unor idei, trairi si sentimente.
Un "love story" clasic, senzual, expresiv desfasurat pe durata parcursa de cand s-a descoperit dragostea si pana azi.
"Ana Pepine si Paul Cimpoieru au preluat mentalitatea mea si au reusit cu «Doi dintre noi» sa ma surprinda si pe mine. Prin imbinarea perfecta a teatrului-dans si a pantomimei, printr-un limbaj international, ei au indus spectatorului o stare de vis, ce nu poate fi definita, comparata sau catalogata. Acest efect il are teatrul fara vorbe, este ca o taina, fara de nume, pe care o descoperi si vrei sa o pastrezi" (Dan Puric)
Coregrafia: Lelia Marcu
Producator: Fundatia ART PRODUCTION
Relatii si rezervari bilete, zilnic intre orele 11-18 la telefon 021/315.89.80 si 0734.540.593 - Sala Rapsodia(Str. Lipscani nr. 53)
Aprilie 2009
Bucuresti
De fapt, este un emoţionant eseu vizual şi coregrafic, care a împrumutat multe elemente teatrale. Atât de multe încât în orice moment riscă să se apropie de teatru până nu mai ai îndoieli, ca apoi să se îndepărteze din nou. Şi chiar această separare fragilă şi incertă este calitatea spectacolului. Povestea de iubire se scrie din gesturi declanşate şi comentate de muzică, expuse în trăiri teatrale.
