Cunoscut indeosebi in arhitectura, barocul a constitui curentul artistic ce a cuprins in aceeasi masura si celelalte arte. Din punct de vedere muzical, perioada de circa 150 de ani care i se asociaza (1600-1750), pregateste trecerea de la renastere la clasicism. Barocul muzical a aparut putin mai tarziu decat perioada considerata baroca pentru pictura, sculptura si arhitectura, insa s-a individualizat bine datorita unor compozitori de geniu.
Johann Sebastian Bach, Antonio Vivaldi si Georg Friedrich Handel sunt compozitorii cei mai de seama ai stilului muzical baroc. Termenul “baroc” deriva din cuvantul portughez barroco ce inseamna “perla deformata”, si a dorit sa descrie muzica puternic ornamentata din epoca.
Folosirea termenului baroc pentru perioada muzicala si compozitorii care au compus in stil baroc este de folosinta relativ recenta, fiind propus si folosit pentru prima data de Curt Sachs in 1919 in limba germana. In alte limbi, adjectivului baroc i-au trebuit decenii sa se impuna.
Ornamentatia bogata, specifica barocului, s-a diminuat sensibil atunci cand barocul a lasat loc clasicismului.
Muzica barocului permitea improvizatii, intrucat adeseori notatia se reducea doar la prezenta basului cifrat, ca atare, interpretii realizau adevarate improvizatii pornind de la reperele sugerate de aceasta scriitura. Dinamica muzicii era "terasata," in sensul ca adesea intensitatea sonora se schimba neasteptat. Muzica avea un tempo relativ constant, iar tonalitatea sa era majora (considerata a sugera veselie) sau minora (considerata a sugera tristete).
Muzica baroca a dezvoltat dimensiunea, diversitatea si complexitatea ansamblurilor instrumentale. Tot in aceasta perioada s-au dezvoltat genuri muzicale precum opera, oratoriul, sonata.
Imagine: Antonio Vivaldi (1678-1741), portret anonim din 1723
Sursa foto: wikipedia.org
Septembrie 2014
I. C.
