Altfel piesa are o constructie asupra careia s-ar putea obiecta: se poate merge cu evocarile oricat, ele pot fi oprite, daca nu oricand, in orice caz de cateva ori inainte de sfarsitul piesei. Radu Afrim, un regizor cu multa imaginatie si lipsit de prejudecati, foloseste pentru spectacol acest defect de constructie, dand mai multe sfarsituri si repornind mecanismul, ca intr-o reinviere a pasarii Phoenix, cum si este lumea despre care ni se povesteste. Cat despre actori, acestia sunt unul mai bun decat altul, unul mai in rol decat altul. Dorina Lazar e de un firesc debordant, Irina Mazanitis mai pastreaza feminitatea de altadata a personajului si al sau personal, dar joaca atent varsta tarzie a personajului, Virginia Rogin intruchipeaza tot ridicolul cerut de rol si de regizor, cu virtuozitati. Cum cu virtuozitati isi joaca rolurile si Virgil Andriescu, Liana Margineanu, Constantin Cojocaru, Rodica Mandache, Tatiana Iekel, Crina Muresan, in rolul tinerei cu nostalgii mai recente, de la pionieri, Jeanine Stavarache, intr-o generatie intermediara, si, in fine, extrem de talen-tatul Alin Teglas, mereu excelent in spectacolele lui Radu Afrim. De notat neaparat decorurile, in ton, ale lui Vittorio Holtier, costumele Ilonei Varga-Jaro si, nu in ultimul rand, muzica lui Vlaicu Golcea. Radu Afrim, impreuna cu toti acestia, este autorul unui mare spectacol, care "risca" sa ramana unul de referinta pentru cariera sa si nu numai.Un articol de Nicolae Prelipceanu
inchide 
Newsletter
Fii mereu legat de arta.Aboneaza-te la fluxul de stiri despre arta trimise direct pe mail-ul tau de catre artLine.ro
