Artisti reprezentativi: Gustav Klimt, Alphons Mucha, Jan Preisler, Jan Toorop
Curent artistic important in Europa si Statele Unite (1890-1905), “Art Nouveau” a dorit sa fie o noua miscare de protest la adresa artei academice, o schimbare a principiilor si regulilor pe care tanara generatie le considera invechite si sufocante. Daca in Franta va purta numele de Art Nouveau, in Marea Britanie se va numi Modern Style, in vreme ce in spatiul german noul curent va fi cunoscut ca Jugendstil, dupa revista Jugend, publicata in 1896 la Munchen. Numele ales era reprezentativ, “arta noua” in limba franceza, dar a fost si numele unui magazin pe care Samuel Bing l-a deschis in 1895 in capitala Frantei, un loc de intalnire pentru noii artisti si un spatiu unde erau expuse lucrari de arta decorativa si o bogata selectie de arta orientala (stampele japoneze si nu numai isi pastrau farmecul), si unde adesea erau prezentate operele artistilor contemporani.
Gustav Klimt - Portretul lui Adele Bloch-Bauer I (1907)
Barocul
Artisti reprezentativi: Pietro da Cortona, Andrea Pozzo, Giambattista Tiepolo, Pieter Paul Rubens, Bartolome Esteban Murillo
Unul dintre cele mai importante si influente curente artistice, barocul se face remarcat initial in arhitectura secolului al XVII-lea, pentru a cuceri ulterior intreaga Europa. Si o face chiar daca numele noului curent (asa cum se va intampla mult mai tarziu cu impresionismul, de exemplu) avea initial o conotatie ironica. “Barroco” insemna in portugheza “perla asimetrica”, prin extensie bizar, ciudat, neobisnuit, noul stil cu ornamente bogate si complicate nefiind pe gustul multor artisti si negustori de arta. Mai ales dupa ce vastele si complicatele fresce folosind din plin lumina, iluzia optica (ce ar inseamna barocul fara “trompe l’oeil”), compozitiile monumentale aveau sa revolutioneze pictura.
Pieter Paul Ruberns - Cei patru filozofi (1612)
Fovismul
Artisti reprezentativi: Maurice de Vlaminck, Henri Matisse, Georges Rouault, Raoul Dufy, Andre Derain
In doar doi ani – se afirma in 1905, la Salonul de Toamna, si in 1907 deja acest capitol se incheiase – fovismul a entuziasmat, revoltat, influentat si socat prin forta cromatica, neglijenta aparenta a desenului in tuse groase, fascinatia pentru culorile pure, violenta expresiei si simplificarea modelului. Nu intamplator numele atat de descriptiv a fost lansat de criticul Louis Vauxcelles, care socat de noile opere ii numea pe adeptii curentului “les fauves” (fiare salbatice in limba franceza), si nu a fost singurul care vedea in aceste creatii mai curand ceva animalic, primitiv, decat un capitol important din istoria artei europene.
Andre Derain - Peisaj langa Chatou (1904)
Goticul
Artisti reprezentativi: Nicola Pisano, Simone Martini, Fra Angelico, Jacopo Bellini
Cunoscut astazi mai ales datorita creatiile arhitecturale care au schimbat pentru totdeauna cultura europeana, goticul a fost initial privit cu retinere si chiar cu ostilitate, schimbarile pe care le aducea initial in structura si aspectul cladirilor si apoi in sculptura si pictura revoltand si oripiland. Numele curentului avea din start o valoare depreciativa, de la gotii barbari care distrusesera gloria Imperiului Roman, inseamnand pentru multi strain, urat, departe de valorile artei clasice si de perfectiunea artei romane sau elene. Daca astazi catedralele impresioneaza si uluiesc, atunci nu putini erau cei care deplangeau forta acestui stil “barbar” si visau la simplitatea templelor romane si grecesti, singurul model care putea fi acceptat si imitat.
Fra Angelico - Bunavestire
Impresionismul
Artisti reprezentativi: Claude Monet, Camille Pissarro, Edouard Manet, Paul Cezanne, Mary Cassat, Pierre-Auguste Renoir, Gustave Caillebotte
Curentul care a revolutionat arta secolului XIX si a influentat decisiv dezvoltarea ulterioara a curentelor artistice nu a fost nici el primit initial cu elogiile meritate, ci cu ironii si atacuri de presa adesea violente. Daca astazi unele dintre capodoperele impresionismului sunt printre cele mai cunoscute opere din istoria artei europene, prima expozitie a artistilor care nu se regaseau in normele stricte ale academismului a fost intampinata cu reticenta si chiar ostilitate. Numele curentului vine de la lucrarea lui Claude Monet “Impresie, rasarit de soare”, prezentata in aprilie 1874 in prima expozitie a grupului, dupa ce artistului ii daduse acest nume mai mult in graba, cand organizatorii i-au cerut un titlu pentru catalog. Nu peste multa vreme intr-o cronica ziaristul Louis Leroy pornea de la lucrarea lui Monet si vorbea in deradere de “impresionism”. Ceea ce trebuia sa fie o ironie a devenit numele curentului, au urmat mai multe expozitii, iar impresionismul cu fascinatia pentru lumina, lucrul in aer liber, pasiunea pentru senzatiile fugare ale clipei avea sa ramana.
Claude Monet - Impresie, rasarit de soare (1872)
Nabistii
Artisti reprezentativi: Paul Serusier, Paul Ranson, Edouard Vauillard, Maurice Denis, Felix Edouard Vallotton
Prin 1888 un grup de tineri artisti, formati la Academia Julian, anunta un nou curent si o noua maniera de a picta si a gandi arta, si pret de un deceniu nabismul, in care se intalneau principiile si ideile mai multor curente mai vechi, alaturi de o deschidere surprinzatoare pentru experiment, va atrage atentia publicului si a criticii. Noii creatori nu se limitau la pictura, ci erau la fel de atrasi de ceramica sau afis, de piesele de mobilier si de ilustratiile de carte, de mozaicuri, faceau decoruri de teatru, incercau sa reinventeze arta tapiseriei. Numele ales era de factura mistica, de la cuvantul ebraic pentru “profeti”, nabistii considerandu-se asadar cei alesi pentru a oferi publicului adevarata arta. Principiile de baza respingeau tehnica trompe l’oeil ce fascinase incepand de la baroc, renuntau la veridicitatea redarii in favoarea deformarii, doreau si promovau explozia cromatica, cu o violenta protofovista.
Paul Serusier - Talismanul (1888)
Orientalismul
Artisti reprezentativi: Eugene Delacroix, Jean Auguste Dominique Ingres, Eugene Fromentin, Leon Belly, Jean Benjamin-Constant
Haremuri, scene de lupta si de vanatoare, deserturi nesfarsite, camile, matasuri, marfuri exotice, piete aglomerate, caravane, o suita de ilustratii si tablouri ce par inspirate de lumea celor 1001 de nopti si un curent care s-a bucurat de o mare popularitate in Franta secolului XIX (si nu numai). Publicul descoperea direct sau mediat Algerul, Constantinopolul, Marocul, Egiptul, lumina este calda, uneori chiar arzatoare, culorile au nuante ce construiesc scene intime, relaxate, pierdute in visare, marcate de o senzualitate straina gustului european, dar pe care artistul si privitorul o asociaza acelui Orient imaginar. Desenul este precis, clar, veridic, se cauta exoticul, lumea de basm, evadarea din cotidian in favoarea reveriei, si daca in paralel arta chineza si cea japoneza se vor bucura de imens succes, “orientalismul” nu va duce nici el lipsa de admiratori si cumparatori, chiar daca astazi atrage mai curand prin exotism si farmecul vetust.
Eugene Delacroix - Sultanul Marocului (1845)
Rococo
Artisti reprezentativi: Francois Boucher, Jean-Honore Fragonard, Antoine Watteau, Giambattista Tiepolo
Unii cercetatori vad in rococo o alterare si o decadenta a barocului, si poate ca nu este intamplator ca noul curent se suprapune cronologic perioadei in care a domnit regele Ludovic al XV-lea. Tablouri, mobilier, arta decorativa, arhitectura, sculptura, toate apar celor cu gusturi conservatoarea ca superficiale, cu ornamentele lor complicate, exuberante, scenele de curte ce impresioneaza prin haine, decoruri, sugestii erotice indraznete pentru epoca, sau dimpotriva compozitiile ce folosesc mituri si personaje clasice. Culori vii, multa senzualitate, fascinatie pentru viata la curte si scenele de gen, un exces de ornamentatie si o pasiune pentru monden, rococoul va fi cunoscut in epoca mai curand ca “Stilul Pompadour”, denumirea actuala datand abia din veacul al XIX-lea. Originea? O deformare a frantuzescului “rocaille”, pe atunci un element cheie in decorarea gradinilor, stanci artificiale carora manufacturierii le adaugau cochilii ce evocau exoticul, marea, calatoriile.
Jean-Honore Fragonard - Leaganul (1767)
Foto: wikipedia.org, wikiart.org
