Aparent o joaca sau vreun misterios cod, numele Bacovia avea sa fie pentru o vreme, mai ales dupa ce poetul incepuse treptat sa fie cunoscut si in afara urbei natale, un mister pentru cititorii sai.
Retras si discret pana la manie cand venea vorba de viata-i personala, retractilul poet avea sa ii ofere lui V. Netea in 1943 unul dintre foarte rarele sale interviuri, in care atinge si chestiunea pseudonimului, alaturi de alte date biografice si confesive (din fericire discutia a fost redata in mai multe dintre volumele Bacovia publicate ulterior).
Numele de poet ar fi fost ales de George Andone Vasiliu, potrivit marturiei sale, pornind de la numele roman al Bacaului, respectiv Bacovia, autorul precizand didactic si ca numele se referea probabil la toata regiunea, nu doar la urbe, si ca l-ar fi luat din dictionarul lui Hasdeu, asa cum crede ca va fi facut si Arghezi cu numele latin al raului Arges.
Dar, precizeaza Bacovia cu un anumit umor (surprinzator pentru cei care il cunosteau doar din poeziile sale) Bacovia ar mai insemna si altceva, anume prescurtand pe Bacchus in Baco si adaugand via, ar infatisa Calea lui Bacchus. Si dupa cum ii marturiseste lui V. Neata poetul "pe calea aceasta am mers eu intr-adevar de foarte multe ori". Cum Bacovia vorbea foarte rar si foarte putin despre sine este una dintre rare si foarte probabil onestele confesiuni pe care le-a facut cuiva din afara familiei. Si ca atare aproape sigur si explicatia privind pseudonimul este reala.