Analiza unui tablou pentru a-i stabili valoarea si cota de piata implica o multitudine de detalii. Acest proces trebuie sa raspunda unui set de intrebari, unele foarte precise, altele generale.
1. Datele de baza : numele artistului, mediul sau materialul folosite (fresca, tempera pe lemn, ulei pe panza, gravura, desen, sculptura in bronz etc), titlul, data probabila la care a fost realizata lucrarea, locul unde se gaseste in prezent, starea de conservare, provenienta.
2. Subiectul. Ce se intampla in acea compozitie ? Care sunt personajele scenei, daca este o naratiune si care este fundalul? Maniera proprie a artistului de a "pune in scena" povestea este la randul ei esentiala. Un artist bun lucreaza adesea ca un regizor de teatru si film, interpretand adesea intr-o maniera pur personala subiectul. Pentru o analiza corecta a unei compozitii incercati sa studiati cu multa atentie personajele tabloului si incercati sa le descrieti atitudinile si actiunile. Unele tablouri recente nu mai spun povesti, fiind abstracte sau non-figurative, dar in final conteaza subiectul, care poate fi o imagine, o povestire sau emotie. Spre exemplu un nud feminin poate fi o imagine religioasa, o personificare sau alegorie a libertatii sau un simplu nud. Un caine poate fi un simbol al fidelitatii sau poate fi doar un caine si nimic mai mult.
3. Calitatile formei : linie, culoare, valori tactile, volume, modelare, proportii, perspective, constructie, compozitie, toate sunt elemente pentru a evalua o lucrare de arta si in special maniera in care artistul a abordat subiectul si interpretarea personala a acestuia. Daca este un artist valoros, optiunile sale vor rezista testului timpului si ii vor impune punctul de vedere. Artistii si publicul specializat prefera sa evite copiile si repetitiile, preferand abordarile noi, inedite, solutiile surprinzatoare la problemele vechi. O analiza a lucrarii in functie de acesti termeni este o analiza formala.
4. Stilul. Fiecare lucrare are un stil propriu, diferit fie si doar intr-o maniera subtila de oricare alta lucrare, chiar apartinand aceluiasi artist. Fiecare maestru al artelor plastice are un stil personal, prin intermediul caruia poate fi diferentiat de alti artisti. Intr-o acceptiune mai larga a termenului, fiecare tara, oras, secol, decada sau grup de artisti are un stil personal. Un specialist poate ajunge sa fie numit in lumea colectionarilor, dealerilor si artistilor un cunoscator, un expert a carui opinie este luata in seama de fiecare data si care poate rezolva diferende vechi printr-o simpla decizie. Un astfel de specialist nu va avea nevoie decat de cateva minute pentru a incadra o pictura necunoscuta, identificand locul si timpul in care lucrarea a fost realizata. Faptul ca arta se schimba in permanenta si ca aceste modificari sunt vizibile reprezinta esenta, pentru ca in definitiv fiecare opera de arta este diferita.
In timpurile ceva mai indepartate un punct important era reprezentat de patronaj.
Patronajul. Cine il sprijinea pe artist, ii dadea cele mai importante comenzi si il introducea in lumea celor care isi puteau permite sa cumpere tablouri originale ? Chestiunea patronajului este uneori mai importanta chiar decat numele artistului, mai ales pentru perioada Renasterii. Cine platea tablourile si de ce ? Era acesta un papa, un rege sau un nobil care incerca in acest fel sa devina cunoscut in societatea epocii sale ? Identitatea aceastuia a influentat in vreun fel alegerea subiectului sau stilul artistului ? Cum a reactionat cel care comandase lucrarea la primirea acesteia ? Cum a privit cel ce il sustinea pe artist succesul sau insuccesul artistului in societate ? In termeni mai generali acesta era un sistem care functiona in acel interval. Dar daca in Italia renascentista patronajul era exercitat in special de Biserica Catolica si de nobilii apropiati intr-un fel sau altul de aceasta, in Olanda secolului XVII artistii beneficiau de sprijinul primilor afaceristi in domeniul artei.
Spatiul in care se afla lucrarea. Unde se afla in prezent lucrarea si unde a fost expusa initial sau cine a avut-o primul in posesie ? A fost o lucrare destinata unui edificiu public sau o comanda particulara ? In ce fel destinatia tabloului a influentat dimensiunile si tehnica de lucru ? Ce alte lucrari se gaseau in acel spatiu si cum s-a ajuns, daca a fost cazul, la o armonie artistica ? Cum vedea privitorul de atunci opera expusa in locatia originala si care era sursa de lumina ? Numeroase intrebari trebuie sa isi gaseasca raspunsurile pentru a analiza o lucrare.
Contextul istoric. Este unul dintre aspectele foarte importante in analiza unei opere, oferind informatii esentiale privind epoca in care a trait artistul, influentele pe care le-a suferit si felul in care si-a ales si tratat subiectele. Ce spune un tablou despre locul si timpul in care a fost realizat ? Care erau valorile din societatea de atunci, care era scara ierarhica, cum era privita opera de arta ? Toate acestea sunt intrebari care trebuie puse pentru a intelege arta, iar specialistii cred ca operele sunt adevarate ferestre deschise spre trecut, oferind detalii de negasit in alte surse. In definitiv un istoric al artei este inainte de orice un istoric, care trebuie sa raspunda la aceleasi intrebari.
Evaluarea critica. Aceasta nu este o chestiune istorica, dar nu poate fi ignorata pentru o analiza solida. Chiar daca ne place sau nu o anume lucrare sau un artist, optiunea personala nu poate modifica sau afecta importanta dobandita in timp.
Dar un specialist trebuie sa se intrebe mereu daca o lucrare a reusit ceea ce si-a propus. De asemenea istoricii si publicul in special sunt atrasi in special de lucrarile care au rezistat timpului si care inca sunt considerate capodopere. Opinia generala este ca o ierarhizare exacta a valorilor este imposibila, pentru ca este greu sa decizi daca Leonardo a fost un artist mai "mare" decat Picasso, pentru ca fiecare a trait in perioade si tari diferite. Esential este ca un pasionat de arta sa cunoasca tot mai mult, sa invete totul pentru a constata in timp ca, pe masura ce nivelul de cunostinte creste si gusturile se diversifica.
Interpretarea. Ultima si poate cea mai dificila categorie. Cum stim daca "citim" asa cum trebuie? Ce mesaj transmite o lucrare si cum il putem recepta si intelege ? O abordare va sustine ca este de preferat sa interpretam din punctul de vedere al creatorului ei, precum si al celor din timpul in care a fost realizata lucrarea. Este o abordare dificila, pentru ca trebuie sa ne transpunem in atmosfera acelei perioade, sa cunoastem istoria, regulile, valorile, imaginarul si cultura momentului. Din nefericire o asemenea reconstructie este rareori posibila, din diverse motive, dar macar o incercare poate evita erori grotesti in aprecierea unei opere de arta.
Spre exemplu statuia lui Michelangelo, David, a reprezentat nu doar un ideal al frumusetii umane pentru creatorul ei, ci si un protest al Florentei indreptat impotriva adversarilor ei. Interpretarea este in sine o arta, care foloseste ca mijloc de expresie limbajul. Asa ca nu exista interpretari bune sau proaste, ci doar gresit sau incorect ori neinteresant argumentate si sustinute. In loc de interpretare se poate vorbi si de critica, care reprezinta in buna parte prezentul istoriei artei. Criticii incearca sa prezinte si sa explice lucrarile artistilor moderni, pentru ca acestea sa fie cunoscute si acceptate (sau nu) de marele public.
