Orwell a devenit un mit dupa ce a publicat romane precum 1984 sau Ferma Animalelor, vazute mai ales in Europa de Est ca simboluri ale libertatii, democratiei si Occidentului, si norocosii care ajungeau sa le citeasca atunci, fie in franceza sau engleza, fie chiar sub forma de copii xeroxate sau chiar batute la masina, stiau nu doar ca au in fata o carte interzisa, dar si ca ar putea avea de suferit daca s-ar afla ca au citit-o. Descoperit integral (mai mult sau mai putin) abia dupa schimbarea regimului comunist, tradus mai bine sau mai putin inspirat, Orwell avea sa apara treptat in fata cititorului autohton ca mult mai mult decat cel care a scris 1984. Rand pe rand erau publicate si celelalte romane, pe care unii le-au gasit cel putin la fel de interesante, altii palide in comparatie cu cele devenite deja celebre, pagini de jurnal, amintiri si colectii de eseuri. Pentru ca Orwell a fost si un eseist extraordinar, o inteligenta lucida, care stia sa retina, sa analizeze si sa puna in pagina cu minutiozitate de miniaturist si fler de istoric, si aproape intotdeauna aceste texte se citesc cu la fel de multa bucurie ca una din paginile Fermei Animalelor sau din Aspidistra sa traiasca. "Cum am impuscat un elefant" este o astfel de colectie de eseuri literare, purtandu-l pe norocosul cititor de la amintirile din perioada de saracie si vagabondaj la momente-cheie traite de Orwell in vremea in care, printr-un capriciu al destinului unui autor mereu nelinistit, a facut parte din Politia Imperiala Indiana. Sunt pasaje exotice, trimiteri triste, decupaje nostalgice si stranii revolte, si mergi mai departe in lumea Londrei in plin razboi mondial, cu mizeria, dramele, saracia, bombardamentele si sacrificiile facute (oare mai poti sa prepari un ceai bun, englezesc, intr-o lume devenita un cosmar cotidian?) sau in plin razboi civil spaniol, experienta care l-a marcat definitiv pe Orwell dar l-a si facut sa isi reevalueze anumite alegeri si optiuni. Un volum esential pentru cei care il cunosc pe Orwell ca romancier, in egala masura si la fel de fragmentar un volum memorialistic, o suita de eseuri, colectie de tablouri nesperat de vii, analize adesea socante si crude tocmai prin onestitate si luciditate, cu un titlu doar la prima vedere bizar, este si un manual si o lectie impecabila de stil, inteligenta si constiinta.
