Cum vede Ismail Kadare viitorul Balcanilor?
Marius Dobrescu: Nu de mult, intr-un interviu acordat unui ziar italian, Kadare afirma ca balcanicii vor trebui sa arate lumii civilizate ca sint si producatori de cultura, nu numai de razboaie. Mesajul acesta spune totul despre viziunea lui apropo de balcanici.
Optimism balcanic
Un alt scriitor balcanic, Milorad Pavic, afirma ca 'secolul XX nu va avea sfirsit'.
Asertiunea lui Pavic se leaga logic de ideea exprimata de Kadare in interviul despre care tocmai am pomenit. Constat aici o simetrie perfecta: secolul XX a debutat cu un razboi ingrozitor declansat chiar aici, in Balcani, si s-a sfirsit la fel de chinuit, cu revolutii si razboaie locale, care au culminat cu dezmembrarea unui stat, cel iugoslav, asa cum s-a intimplat si cu Uniunea Sovietica. Aceste cataclisme istorice vor lasa rani adinci in constiinta colectiva. Inchipuiti-va ce drame se nasc de aici, pe termen lung. Kadare tocmai despre asta vorbeste, dar, in final, razbate si o farima de speranta, asa cum se intimpla in multe dintre prozele sale. 'Poporul e ca iarba. El rasare peste tot, cu o inversunare admirabila', spune Kadare in romanul ,,Cetatea. O abordare optimista, in contratimp cu cea exprimata de Pavic.
Care a fost relatia sa cu comunistii?
O data cu 'Palatul viselor', volumul in care face o analiza a institutiilor otomane din secolul al XIX-lea pentru a ironiza de fapt regimul in care traia, Kadare a fost supus, imediat dupa aparitie, in 1981, unui tir critic teribil de dur din partea presei de partid si a criticii literare comuniste. Sa nu uitam in ce perioada a fost scris: erau ultimii ani ai dictaturii lui Enver Hodja! Dupa aparitia cartii, doar cine n-a vrut n-a putut recunoaste institutia la care se referea scriitorul. Pentru noi, pentru romani, sarada este la fel de usor de dezlegat ca si pentru albanezi: Palatul viselor nu poate fi altceva decit Comitetul Central al Partidului Comunist, locul in care se elaborau strategiile guvernarii si in care erau lichidati ideologic adversarii regimului. Locul in care era scrisa istoria secreta a natiunii si trasat proiectul ei pentru secolul urmator. Un loc misterios, accesibil doar initiatilor. O lume realmente mitica, paralela cu jalnica realitate cotidiana.
Dictatorul e orb
De unde intuitia lui Kadare ca liderul suprem este orb, opinie similara cu aceea descrisa de un alt scriitor de origine albaneza, Ernesto Sabato?
Dar liderul suprem era, intr-adevar, orb. Orbirea fizica a lui Hodja era cauzata de un diabet in stare avansata de care a suferit pina in ultima clipa, in aprilie 1985. Asta, crede Kadare, i-a ascutit celelalte simturi si i-a sporit instinctele criminale avute inca din tinerete. In plus, boala grava de care suferea i-a amintit dictatorului ca este muritor si ca aproape toti cei din jurul sau ii vor supravietui. Iata de ce a simtit nevoia sa-i mai imputineze... Lasind gluma la o parte, in ,,Succesorul, romancierul face o radiografie politica a ultimilor ani ai liderului de la Tirana. Dupa 1980 si mai ales dupa asasinarea primului-ministru Mehmet Shehu (decembrie 1981), cultul personalitatii lui Enver Hodja atinsese culmi ce aminteau de marii lideri comunisti din China si din Coreea de Nord. In nebunia sa, Hodja a ajuns sa se identifice cu Destinul insusi. Marturiile contemporane vorbesc despre decimarea unor categorii sociale intregi, despre lanturi lungi de procese si de condamnari carora le-au cazut victime medici, ofiteri, ingineri petrolisti, scriitori, profesionisti din radio si tv s.a.m.d. Oameni nevinovati asupra carora s-au abatut 'loviturile orbesti' ale destinului. Trimisi in lagare de exterminare, in mlastinile din cimpiile Muzecheii ori ucisi in timp ce erau anchetati. Familii intregi decimate, anihilate ca fiinte umane, distruse. Iar Hodja si-a exercitat excelent rolul de trimis al destinului, care, nu-i asa, actioneaza orbeste... Orbirea a fost o masca excelenta pentru dictator, din spatele careia si-a exercitat rolul de macelar-sef.
Marea teapa
Va mai veni vreodata in Romania?
Kadare a vizitat Romania de doua ori: prima data in 1974, iar a doua oara in 2003, la Festivalul international de literatura de la Neptun. De data aceasta scurtindu-si vizita cu doua zile. Vinovata pentru acest fapt a fost fosta conducere a Uniunii Scriitorilor, cu Eugen Uricaru in frunte. Ce s-a intimplat de fapt? Festivalul a fost construit din start pe o idee gresita. Aducind laolalta doi-trei scriitori de renume la aceeasi editie, volens-nolens, atentia publicului se imparte nejustificat si iarasi neaparat unul dintre acestia va fi neglijat. La editia din 2003 s-a intimplat un fenomen ciudat: desi capul de afis al festivalului l-a tinut Kadare, premiantul Uniunii Scriitorilor a fost altul: portughezul Antonio Lobo Antunes. S-a aratat si cu acest prilej nesimtirea romaneasca. Adus cu surle si trimbite in Romania, scriitorul albanez a fost tratat cu prea putin respect fata de ceea ce el reprezinta. Vesnica noastra caciuleala in fata a tot ceea ce vine din Occident a facut de data aceasta o victima celebra: pe Ismail Kadare. In fond, chiar si ideea departajarii unuia singur din trei a fost profund gresita. Pe ce criterii si, mai ales, cine ar fi putut s-o faca? Ca sa nu mai spunem ca, in vreme ce presedintele Uniunii Scriitorilor ii jura ambasadorului albanez la Bucuresti, inainte de eveniment, ca premiantul editiei este Kadare, juriul Uniunii decisese deja pentru altcineva. Intoarcerea precipitata a lui Kadare la Paris nu a fost din cauza afrontului in legatura cu premiul de 10.000 de dolari, ci a mes-chinariei (citeste motivatiei puerile si penibile) din spatele acestei decizii. La Neptun, in 2003, a fost un lant intreg de mitocanii care l-au indepartat probabil definitiv pe scriitor de Romania. S-au manifestat din plin invidia unei generatii de prozatori locali marunti in fata unui mare scriitor european. Dar Kadare este prezent la noi prin cartile sale. El a intrat deja in literatura romana, si inca pe usa din fata, imun la meschinaria cu care il tratam. Ori la ranchiunile si complexele noastre.
Ismail Kadare
*S-a nascut la Gjirokaster, in 1936
*Studii: Facultatea de Filologie din Tirana, Institutul de Literatura Maxim Gorki din Moscova
*Volume notabile: 'Generalul armatei moarte', 'Piramida', 'Umbra', 'Spiritus', 'Florile inghetate din martie'
*Premii: Patru nominalizari la Nobelul pentru Literatura si Man Booker International Prize (2005)
Adrian Majuru
