Inca dinaintea secolului al XII-lea oamenii se pregateau asa cum se cuvine inainte de orice sarbatoare si din punct de vedere vestimentar. Puneau mare pret pe imbracamintea croita din materiale scumpe. Abia mai tarziu au inceput sa se orienteze in ceea ce priveste alegerea culorilor si in functie de simbolistica acestora.
In Evul Mediu, Biserica era aceea care stabilea ce culoare este caracteristica unei sarbatori sau a unei stari de spirit. De pilda, in Biserica Catolica rosul era culoarea festiva. In schimb, alte confesiuni considerau ca albul este culoarea bucuriei. Intre timp lucrurile s-au mai schimbat, obiceiurile si traditiile stravechi s-au impletit cu altele mai noi si simbolistica nuantelor nu mai este aceeasi ca in vremurile de odinioara.
Albul este culoarea luminii si apare in decoratiunile specifice marilor sarbatori precum Nasterea si Invierea. Argintiul si auriul sunt de asemenea foarte indragite si des intalnite. Acestea sunt considerate “derivate” din culoarea puritatii.
Rosul, culoarea sangelui, a focului si Sfantului Duh s-a impus in sarbatori, precum Rusaliile, Vinerea Mare, Inaltarea Crucii. Rosul este de asemenea culoarea caracteristica sarbatorii Nasterii Domnului, deci a Craciunului. Astfel ea este simbol al dragostei si al bucuriei.
Desi considerata de multi o culoarea moderna, violetul detine o lunga traditie. Acesta reprezinta motivul trecerii si cel al transformarii si este carecteristic in perioada de post dinaintea Craciunului sau a Pastelui.
Verdele este considerat simbolul vietii si al sperantei si este intalnit atat acum, in perioada dinainte Craciunului, cat si in restul sarbatorilor de peste an.
A.V.
12 decembrie 2011
