Un volum de povestiri scris de un prozator cunoscut mai ales pentru romanul sau Cititorul (un bestseller ecranizat in regia lui Stephen Daldry, cu Ralph Fiennes si Kate Winslet in rolurile principale), “Culorile despartirii” este o surprinzatoare colectie despre acea parte mult prea omeneasca a existentei. Stapanind la fel de bine proza scurta ca si romanul (fiecare necesitand un alt suflu narativ si o alta viziune asupra subiectului), Schlink revine si de aceasta data in lumea cat se poate de reala a existentei cotidiene, cu despartirile (de unde si titlul culectiei), iubiri uitate sau renascute, victorii marunte de zi cu zi sau esecurile pe care nu le putem uita si ne alunga tihna noptilor, femei si barbati aflati la inceput de drum sau trecuti de prima tinerete. In esenta un caleidoscop convingator, viu si autentic, veridic si caruia i te poti usor abandona, pentru ca unele dintre experientele personajelor au fost si ale tale. Pentru eroii lui Schlink aproape intotdeauna singura solutie posibila, corect si morala, chiar daca nu intotdeauna castigatoare, este iubirea. Indiferent de forma, obiectul si intensitatea ei, chiar daca nu va aduce reusita si triumful indelung dorite si mereu amanate, trecand peste toate rasturnarile de situatie si trucurile narative, iubirea este, la sfarsitul povestii, singura care poate salva.
Bernhard Schlink, Culorile despartirii, editura Polirom, 2022
