Carte ecranizata de celebrul regizor Frank Darabont, cu Tom Hanks, Michael Clarke Duncan si Sam Rockwell in rolurile principaleCei care ajuns sa lucreze pe Culoarul mortii stiu ca nu trebuie sa se apropie de cei inchisi aici. Chiar daca ar fi prin absurd nevinovati, finalul va fi acelasi peste scurta vreme: scaunul electric. Old Sparky. Pentru Paul Edgecombe, care a vazut si a trait multe pana acum, aceasta slujba este singura optiune intr-o perioada in care somajul a ajuns la cote maxime, asa ca este nevoit sa accepte orice pentru a ramane pe Culoarul mortii. Nu este singurul gardian de aici, insa a putut sa stabileasca deja cateva reguli de baza. Detinutii nu vor fi loviti, raniti, nu vor fi facuti sa sufere mai mult decat au facut-o deja, iar moartea lor va trebui sa fie una demna. Cu o singura si greu de suportat exceptie a reusit sa stranga in jurul sau oameni care il respecta, il asculta, si fac din Culoarul mortii un loc unde ai momente in care, condamnat fiind, aproape ca uiti faptul ca in curand iti vei primi ultima pedeapsa.
Edgecombe si colegii sai au avut in celulele de aici detinuti de tot felul, de toate varstele, condamnati pentru crime cumplite, pe care nu putini le recunoasteau in fata gardienilor, si nu arareori cu o anumita mandrie sinistra. Dar un detinut precum acest John Coffey, un veritabil gigant acuzat de un dublu omor care a oripilat opinia publica si i-a adus condamnarea la moarte fara vreo sans la clementa, nu au mai avut. Coffey este un urias bland, a carui minte pare sa fi ramas la varsta de doar cativa ani, asa ca la inceput toti cred ca nu este decat un debil care si-a pierdut controlul in circumstante deosebite, si acum va trebui sa plateasca. Nimanui nu ii pasa in epoca daca ai fost sau nu responsabil pentru faptele tale. Tot ce conteaza este sa platesti. Insa in scurta vreme Coffey dezvaluie ca ascunde un mare secret, care le va schimba tuturor vietile pentru totdeauna si va face din Culoarul mortii un spatiu al fantasticului, magiei si miracolului. Pentru ca uneori bunatatea, inocenta si dorinta de a-i ajuta pe ceilalti, cu orice risc, pot sa se ascunda si intr-un om acuzat de o crima oribila.
Lansat pe marile ecrane in 1999, in regia lui Frank Darabont (care a mai semnat si alte doua filme dupa scrierile lui King, Shawshank Redemption si The Mist, amandoua foarte bine primite de critici si fani), “Culoarul mortii/Green Mile” a surprins pe toata lumea ca una dintre cele mai reusite ecranizari Stephen King din istorie. Iar Darabont dovedea si de aceasta data nu doar ca l-a citit si inteles pe prolificul autor, dar stie exact cum si ce sa transpuna in film fara sa devina prolix, fara manierismul obositor al altor ecranizari, pastrand acel ritm narativ specific pentru King si reusind (din nou) sa gaseasca acea distributie care sa se suprapuna in mentalul colectiv cu personajele cartii.
Stephen King, Culoarul mortii, editura Nemira, 2021
