Cel de-al doilea spectacol din cadrul Modulului International de la FNT Doi pentru o cina in doi, o productie BDNC Theatre (Irlanda), in colaborare cu Concorde Contemporary Music Ensemble, a fost gazduit de Teatrul Foarte Mic, pe parcursul celor doua reprezentatii de simbata si duminica. Piesa este o drama regizata de Ciarán Taylor, in care plictisul unui menaj transforma obiectele dintr-o bucatarie in tot atitea arme de gherila. Protagonistii, interpretati de Ruth Lehane si Karl Quinn, sint o pereche care intra perfect in pielea anonimitatii: stersi, fara stralucire, imbracati banal, virsta nederminata.
De la un capat la altul al piesei, cei doi soti pregatesc, de-adevaratelea, o masa aniversara, condimentind reprezentatia cu mirosuri puternice. Fiecare are sarcini precise la milimetru: Eu am facut cumparaturile, deci nu eu mut sacosa de acolo, Ai spalat pe jos? Era pe lista!, Ai sters dulapul? Doar era pe lista. Ritualizindu-si responsabilitatile domestice, protagonistii par sa cada intr-un soi de autism: nici unul nu poate empatiza cu celalalt, nu intelege ce si cum ar putea sa ofere pentru a restabili o intelegere fireasca. Traiul in comun i-a abrutizat, iar obsesia de a economisi, pentru a se putea descurca in niste conditii modeste, i-a facut sa contabilizeze tot: el ii reproseaza consoartei ca a baut vin inainte de masa, ea ii stranuta lui in farfurie, pentru ca i se pare ca si-a oprit prea multa mincare. Voit exagerate, toate scenele unei convietuiri ingreunate de multa meschinarie nu au nimic buf, de farsa comica, ci frizeaza grotescul si chiar absurdul. Umorul negru este prezent pe tot parcursul piesei. Pulsiunile, resentimentele refulate tisnesc tot timpul, sotii infruntind cu greu tentatia de a se casapi reciproc.
In aceasta lupta surda, recuzita de bucatarie este o sursa nelimitata de inspiratie: un prosop este ideal pentru strangularea sotiei, taisul unui cutit pare sa se potriveasca cel mai bine pe gitul consortului si tot asa. Gesturile amenintatoare sint dublate de fiecare data de bucati muzicale live, scrise de Jane OLeary si interpretate de Bernie Balfe la clarinet si vocal de Tine Verbeke. Subiectul este destul de comun, distrugerea relatiei de cuplu, pe fundalul saraciei si al unei epoci cu obsesia consumerismului, si la fel de frecventa este si perspectiva satirica. Macabrul atinge insa cote foarte inalte, neobisnuite pentru o piesa de acest gen, ceea ce tine nervii spectatorului foarte incordati. Replicile scurte, taioase, impersonale ale celor doi desavirsesc ilustrarea unei casnicii meschine, complet ratata.
Citi]i mai multe despre BDNC Theatre pe www.cotidianul.ro/select
