La sfarsitul lunii ianuarie, mai multe publicatii locale mediatizau lansarea la Oradea, tradusa in limba romana, de data aceasta, a lucrarii “Mica istorie a Transilvaniei”, aparuta la editura “Pro Europa”, scrisa de Harald Roth, sas din Sighisoara, stabilit in Germania. Am precizat ca a fost tradusa in limba romana, deoarece, in Romania a fost editata, pentru prima data in anul 1999, in limba maghiara, de catre editura “Pallas-Akademia” din Miercurea Ciuc, unde a avut un "succes rasunator" datorita "pozitiei impartiale" a autorului in ceea ce priveste tezele si izvoarele istorice utilizate.
Desi nationalitatea si cetatenia autorului erau premise ale unei atitudini obiective, neutre, lectura cartii evidentiaza existenta unor pasaje discutabile sau care jignesc sensibilitatile cititorului de nationalitate romana. Astfel, printre randuri este evidentiata o adevarata rafuiala cu istoricii romani, acuzati, in repetate randuri, mai direct sau pe ocolite, pentru lipsa de argumente si, mai grav, pentru nationalism, ipotezele istoricilor maghiari fiind considerate mai credibile decat cele ale istoricilor romani (paginile 37-38): Pe de o parte sunt sustinatorii teoriei continuitatii, care pornesc de la o populatie daco-romana aproape uniforma...Pe de alta parte se porneste de la un spatiu intins, lipsit de populatie... Pentru ambele teze materialul documentar este saracacios si este inlocuit in primul caz cu ipoteze mai discutabile decat in al doilea.
Istoricii maghiari si vestici prefera teoria imigrationista conform careia stramosii lingvistic dominanti ai romanilor proveneau din elemente de populatie balcano-romanica ce au emigrat treptat in regiunile de la nord de Dunare. In Transilvania, pe baza ortodoxiei sau a unei conditii sociale similar de proaste, s-ar fi amestecat cu slavii si alte populatii, vorbitoare de limbi turcice, romanice sau germanice. Procesul a fost favorizat de: modul de viata transhumant; persecutarea crestinilor din Hanatul bulgar in sec.IX; politica de impozitare bizantina din sec XI-XII.
In repetate randuri se foloseste sintagma istoriografia nationalista romana, dar niciodata adjectivul nationalist nu este pus in legatura cu istoriografia maghiara, inducand in subconstientul cititorului ideea ca istoricii romani sunt de doua categorii: obiectivi (foarte rari) si nationalisti (majoritatea), iar cei maghiari sunt totdeauna obiectivi.
Nu stiu de ce nu m-a mirat faptul ca lansarea cartii a fost organizata de catre poetul Traian Stef, - directorul Bibliotecii Judetene "Gheorghe Sincai" din Oradea, care este, in acelasi timp, redactorul sef-adjunct al prestigioasei reviste de cultura Familia.
Daca ar sti pe mana cui au ajuns cele doua institutii de cultura oradene, luptatorii nationali Gheorghe Sincai si Iosif Vulcan (redactorul-sef care a infiintat revista "Familia" la Budapesta), s-ar ridica din mormant si i-ar bantui constiinta motului renegat. Acesta, in loc sa respecte Legea nr. 334/2002 - Legea Bibliotecilor, si sa faca instruirea anuala a bibliotecarilor cu specialistii Ministerului Culturii si Cultelor din Bucuresti, a apreciat ca este mai "european" sa-si instruiasca personalul, vizitand biblioteci ungare si utilizand un bibliotecar-formator din tara vecina, care a incercat sa faca teoria chibritului - in problema biblioteconomiei, ce a starnit hohote de ras, cu greu reprimate din partea auditoriului.
“Europeanul”, era sa zic federalistul, Traian Stef, prietenul autorului manifestului M-am saturat de Romania nu si-a putut domoli adevaratele sentimente "curat nationale" si si-a dat in petec in cadrul manifestarii ce se anunta a fi una culturala si nicidecum politica.
Atitudinea, din punctul sau de vedere, era una normala, avand alaturi vechi luptatori pentru cauza federalismului: Smaranda Enache si istoricul clujean Stefan Pecican. Ma intreb ce cauta intre acestia istoricul Sorin Sipos de la Facultatea de Istorie-Geografie a Universitatii din Oradea?! Incurajat de asertiunile defaimatoare la adresa tuturor romanilor si de indemnurile de renuntare la actuala istoriografie transilvaneana, cuprinse in paginile cartii amintite, Traian Stef a luat cuvantul, amintind, prin citate, de manifestul lui Sabin Gherman, care militeaza si incita la ruperea Transilvaniei de Romania. Inclin sa cred ca poetul nostru s-a pretat la un asemenea joc periculos din pura naivitate, nedandu-si seama ca a devenit un simplu mijloc de propaganda separatist-autonomista, utilizata cu abilitate de cercurile revizioniste din tara si strainatate.
Pozitia sa mi-a lasat un gust amar, vazand ca gestionarul unui adevarat patrimoniu cultural national este preocupat de himere - a se citi Autonomia Transilvaniei si de excursii in strainatate, in special in Ungaria, in loc sa vegheze la indeplinirea sarcinilor ce ii revin in calitate de director al unei institutii culturale romanesti. Sa mai auzim si de mai bine!
