Cu Arina, printre "oameni si lucruri"

 În sfârsit, se simte aer proaspat prin galeriile bucurestene, revenite din amortirea zilelor de sarbatoare. Se schimba expozitiile, se diversifica oferta vizuala. La orizont se întrevad chiar câteva evenimente. Dar sa nu ne lasam cuprinsi de euforie. Mai întâi sa cugetam asupra a ceea ce avem. Astazi, o cronica despre Arina Gheorghita. O cronica pe care as dori-o la fel de tonica, cu un mesaj la fel de percutant ca si pictura acestei tinere artiste, o new entry în peisajul artistic dâmbovitean. A venit la Bucuresti în urma cu trei ani de la Cluj, unde a absolvit artele în 1997. A fost o perioada în care a lucrat mult si bine, dupa cum ne-a dovedit-o recenta ei expozitie de la Galeria Apollo. Sub titlul simplu, cald si sincer `Oameni si lucruri", Arina Gheorghita a dezvaluit publicului nu doar abilitatile plastice, cât mai curând tandra-i pornire spre tot ce-i aducator de pace, bucurie simpla, nostalgie. Arina e la vârsta când priveste lumea cu speranta, reusind sa se refugieze de tot ce ar putea sa o agreseze în chiar imaginile pe care le plasmuieste. Target-ul ei, cum se spune acum, e acel public necontaminat de vulgaritate, mode trecatoare, senzatii tari, publicitate, politica pe marginea santului ori alte multe tare culturalo-comportamentale din zilele noastre. Prin urmare, Arina Gheorghita îsi selecteaza mai întâi, cu grija, subiectele, motivele compozitiilor realizate în tehnica uleiului pe pânza ori carton. Apoi le interpreteaza în cheie personala, conferindu-le o noua viata si sortindu-le sa fie îndragite de spiritele afine. Irepresibil chemata spre vitregita Sulina, unde-si petrece vacantele de vara, `decupeaza" din mirificul peisaj al locului unde Dunarea se varsa în Marea Neagra exact acele colturi de natura populata capabile sa trezeasca în sufletul privitorului reverie si bucurie.

 

Peisajul, asa cum îl interpreteaza tânara artista, e `livrat" ochiului cu toate senzatiile si trairile încercate de ea acolo. Eu as fi intitulat expozitia ei, mai degraba, `Oameni si locuri" sau `Oameni, locuri si lucruri", fiindca motivele din recenta-i expunere acestea au fost. Probabil însa ca pentru artista peisajul se înscrie si el la categoria `lucruri". În orice caz, el face parte dintre `lucrurile" ce n-o lasa deloc indiferenta. Si mai cert este ca pentru Arina oamenii si lucrurile sunt categorii aproape inseparabile, unite printr-un duct al liniei ce face ca oamenii sa împrumute ceva din nemiscarea lucrurilor, iar lucrurile ceva din dinamismul fiintelor vii, creându-se astfel un soi de comuniune între formele lumii vizibile. Într-o cromatica retinuta, cu notabile plasari în clar-obscur ale motivelor reprezentate, peisajele, naturile statice, compozitiile cu personaje ale Arinei Gheorghita fac dovada câtorva calitati absolut necesare unui artist plastic: simt al proportiei, echilibru al compozitiei, desen curat, neafectat si sincer. Arinei îi face cu ochiul cubismul si asta se simte în lucrarile ei, dar e un cubism destul de bine temperat.

Expunerea de la Galeria Apollo s-a pretat unei panotari pe serii de lucrari, tinând seama de variantele la care artista recurge în reprezentarea unei teme. Mai mult, Arina Gheorghita a tinut sa dezvaluie publicului putin din intimitatea atelierului, expunând în dreptul unora dintre lucrari compozitiile cu obiecte reale din care s-au nascut tablourile ei. De retinut, ca nota aparte între lucrarile de la Apollo, seria dedicata `Rapirii din serai", o postmoderna încercare de valorificare (recuperare) a kitsch-ului. Aceasta e seria cea mai plina de seva, umor si dinamism. Si probabil, o tema asupra careia artista va reveni. Pâna una-alta, personal eu ma bucur de aceasta noua aparitie ce vine ca un fel de replica la violenta cromatica si reprezentationala a tinerilor pictori formati la scoala artistica bucuresteana. Arina Gheorghita, fiica de pictori ardeleni, vine în Capitala stiind foarte bine ce vrea si invitându-ne pe cei îndragostiti de arta bine facuta sa o însotim pe un drum deloc usor de parcurs.