Adaptarea unei piese de succes pe Broadway, “Arsenic si dantela veche” a fost unul dintre titlurile de succes pentru Cary Grant (care nu fusese prima alegere pentru Capra, care se gandise initial la Bob Hope), insa paradoxal mai tarziu va fi total dezamagit de felul in care isi jucase rolul si va evita sa vorbeasca prea mult despre film. Publicul insa l-a adorat, iar felul in care l-a jucat pe Mortimer Brewster, prins in dilema dintre loialitatea fata de matusile sale si datoria fata de lege, i-a adus, daca mai era nevoie in acel moment, si mai multa popularitate. In plus Frank Capra a avut intuitia ca alaturi de Grant sa aduca pe marele ecran nume ca Peter Lorre (intr-un rol pe cat de straniu pe atat de amuzant), Raymond Massey (alegerea lui a fost determinata de asemanarea cu Boris Karloff) sau Josephine Hull si Jean Adair, actritele care le joaca pe matusile asasine si care se bucurasera de succes si pe Broadway in piesa omonima. Karloff insusi, care in piesa il juca pe Jonathan Brewster, si-ar fi dorit enorm sa revina si pe marele ecran, dar spre disperarea lui producatorii au refuzat sa ii permita sa accepte rolul in film.
De altfel tocmai din cauza impactului pe care il avusese piesa – desi unii critici se temusera ca subiectul, cu accentele sale intunecate, ar putea sa alunge publicul – filmul avea sa fie lansat abia in 1944 in loc sa intre pe marile ecrane doi ani mai devreme. Tocmai pentru ca filmul sa nu poata fi vazut cat piesa se mai juca pe Broadway, unde initial nimeni nu si-ar fi imaginat ca va face atat de mult timp sali pline.