Anamaria Marinca in filmul a4 luni, 3 saptamani si 2 zile"
Mai multe imagini...
Asa se zice. Nu ar fi de colo. A fost si ziua in care Wong Kar-wai s-a tinut de cuvant si a sosit la timp cu film cu tot: `Pare o nebunie din partea mea sa ma angajez la asa ceva, toata lumea a fost surprinsa. Atiu asta : ne-a spus la conferinta de presa, flancat de Norah Jones si Jude Law, protagonistii din `My Blueberry Nights` (intr-o traducere literala ar veni `Noptile mele albastre ca afinele`). Mutat cu arme, bagaje si obsesii peste Ocean, cineastul chinez atat de iubit aici nu a dezamagit, dar nici nu a entuziasmat.
AAm regasit melancolia, muzicalitatea, sentimentul timpului care trece lasandu-ne singuri cu amintirile, asa cum il stim din `In the Mood for Love`, `2046`, pentru a cita filmele cunoscute si publicului nostru, dar nu si aceeasi intensitate emotionala. Poate este un Wong Kar-wai mai accesibil spectatorului obisnuit, fara o cultura vizuala extinsa, ceea ce, la urma urmei, ar putea sa-i foloseasca. Deocamdata, primele note ale celor doua echipe de critici, francezi si internationali, publicate de revistele `Le Film FranAais` si `Screen`, indica o iubire potolita. Pentru noi, ziua de 16 mai a insemnat regasirea unui sentiment nemaitrait in ultimii 11 ani; dupa atata vreme, un film romanesc se afla in competitie cu cei mari sau cu sperantele pe care conteaza festivalul.
La ora la care scriu, joi dimineata, `4 luni, 3 saptamani si 2 zile` nu a avut proiectie oficiala, altfel spus, echipa lui Cristian Mungiu nu a urcat pe covorul rosu, dar a trecut proba de foc, in fata presei. In general, zgarciti cu aplauzele, criticii, ziaristii de la Cannes nu sunt un bun revelator, dar, in momentul in care sala se arata mult mai cucerita decat de Wong Kar-wai, trebuie sa vedem aici un semnal. Am admirat un film puternic, despre ororile terfelirii demnitatii si nestiutele atentate la viata, in ultimii ani ai ceausismului, despre umilinta ce nu poate sa strige. Pariu moral, dar si estetic, filmat in lungi si dificile planuri-secventa (imaginea: Oleg Mutu), `4 luni…` nu aminteste cu nimic de Occident. Cristian Mungiu s-a reinventat pe sine insusi.
Deocamdata, cronicile marilor cotidiene nu aveau cum sa apara, dar revista `Les Cahiers du CinAma`, avand privilegiul de a fi asistat la o proiectie anterioara festivalului, revoca absenta `cliseelor cu care se lupta adeseori cinematograful din Europa centrala`. Dupa parerea lui Jean-Philippe TessA, `nu putem decat sa constatam suprematia Romaniei in sanul cinematografului central-european`. `Screen International` publica un `profil` al cineastului nostru, intretaiat de marturisiri: `Am visat intotdeauna sa ajung in competitie la Cannes.
ANu stiam cand se va intampla, dar speram ca, mai devreme sau mai tarziu, va veni si aceasta zi.` La conferinta de presa, cuvintele ce reveneau in interventiile unor critici englezi, italieni, belgieni, au fost: `impresionant`, `socant`, `un film cu adevarat de arta`. Unii au fost interesati de situatia din tara noastra, din timpul interzicerii avorturilor (drama filmului de aici porneste), cei mai multi au adus intai in discutie stilul filmului. Mungiu a explicat : se vedea ca ii face placere : optiunea pentru acele planuri lungi, `care lasa sa curga emotia`. Oleg Mutu, colaboratorul sau, a fost intrebat despre regimul luminii in acest film, in care, `de fapt, nu se simte lumina`, in numele incarcaturii realiste a filmului. Sunt convinsa ca vom avea si alte prilejuri de a reveni asupra lui.
`Screen International` publica un `profil` al cineastului nostru, intretaiat de marturisiri: `Am visat intotdeauna sa ajung in competitie la Cannes. Nu stiam cand se va intampla, dar speram ca, mai devreme sau mai tarziu, va veni si aceasta zi.`
magda.mihailescu@gandul.infoCorespondenta de la Magda Mihailescu
