Joaca prin podoaba femeilor
În cartea "Arhondologia Moldovei, amintiri şi note contimporane, boierii moldoveni", paharnicul Sion surprinde ba cu venin, ba cu lehamite, rareori cu admiraţie, liniile de parvenire a multora care îşi cumpărau rangurile după ce făceau avere prin mijloace necurate, ajutaţi de domnitor. Iată povestea unui Terinte al cărui fiu va cumpăra titlul de medelnicer, dovadă că Sion nu era scârbit numai de străinii aciuaţi în Moldova. "Terinte, moldovan, ţaran prost de la ţinutul Botoşani: un Terinte au fost slugă în casă la vornicul Dimitrachi Ralet bătrânul….Ficior acelui Terinte, cu numele Costachi, la domnul Mihai Sturza s-au făcut medelnicer pentru că de la tatu-său Terinte i-au rămas bun căpital, câştigat de la bătrânul grec, vornicul Ralet, carili fiind pre curvariu şi având ţiitoare, şi el bătrân nu o putea dezmierda; şi ca să-şi plinească pofta lui, pune pe Terinte de a o dezmierda şi el prive de aproape, sorbe şi tot zâce: «ha, Terinte, ha; dă-i, Terinte, dă-i»; pentru care slujbă ghiujul grecesc plăte bine lui Terinte din averea banului Cosma", scria Sion plin de năduf la adresa acestui Terinte care s-a procopsit şi el cu un rang de boier prin fiul său, după o viaţă de plăceri trupeşti. Paharnicul este mult mai acid în cazul unui grec Teohari. "Teohari, năpăşti greceşti bietei Moldove; un Costachi Teohari pripăşit încă din domnia lui Alexandru Moruz, s-au prins roi cu curul unei Murguleţoaie de la Botoşani; la domnul Călimah s-au făcut paharnic…", scria Sion în Arhondologia sa. Prezentat cu "iarăşi pacat şi putoare, un Hartig, "roi de cur a Elencăi, fata logofătului Grigoraş Sturza, sora domnului Mihai", este o nouă ţintă a dispreţului paharnicului Sion. "Acea Elencă, fiind măritată cu logofătul Alecu Ghica, tatăl domnului Grigori nebunul, ră de cur fiind, şi-a lăsat bărbatul, au curvăsărit cât au putut în Moldova....ş-au fatat pe...", mai nota Sion. După o aşa istorie relatată, era în firea lucrurilor ca Sion să fie considerat un bârfitor cu "meliţă (gură) ca de femeie". Adevărul, cum putea altfel, decât să doară...
Ucigătorii de oameni
Dar pentru Sion, sigur că mare parte dintre străini, pe bună dreptate, nu erau decât pleavă în ţara lor, însă îi arăta în cartea sa mai dihai decât ar fi fost ei în realitate. Doctorii vremii, pentru Sion, erau un soi de "ucigători de oameni". Iată ce scrie despre un oarecare Trisonino. "Trisonino, iarăşi pacat grecesc şi napaste Moldovei, pripăşit în vremea domnului Mihai Sturza, cu meseria doctor sau ucigător de oameni, pentru care l-au pus în linia boierilor moldoveni", arăta Sion. Nu este singurul medic văzut aşa de Sion.
Goana după aur a moldovenilor
În această goană sunt arătaţi, indiferent de loc, boierii care au ridicat substanţial numărul "pacatelor şi napastelor Moldovei". Aceştia nu precupeţeau nici o ocazie de a profita la un statut mai bun, apelând la tot felul de încurcături de neam, bani, femei etc. Un Tomşa, care, spune Sion, nu sunt Tomşeşti, ci au furat acest nume, provin din neam de moldoveni "ridicaţi din proşti la boierie, după despreţuirea boierilor moldovineşti, de domnii Mihai Sturza şi Grigore Ghica…precum domnii şi toţi dregătorii pradă ţara, aseminea şi toţi mojicii fură orice poreclire a nobililor vechi ca să arăte nobil, să nu li să nimerească opinca din care au ieşit", îşi încheie rândurile despre aceştia paharnicul Sion, plin de pelin. Despre alţii, oarecare Filipovici, "moldovan, tot soi de ciuperci ieşite după ploi, râdicat la boierie din mojici, din galantomia şi nerespectarea drepturilor ţării", ca şi despre Filipescu, "moldoveni ieşiţi ca ciupercile după ploaie", arţăgosul paharnic nu are decât cuvinte de ocară, pe dreptate, desigur.
Viaţa pocitaniilor
Tirul criticilor paharnicului nu scapă pe străini. Din "putori, napaste, pocituri", aproape că nu-i scoate. "Softa, grec, pacat şi putoare grecească, napaste Moldovei, pripăşit în ţară pe la 1814…", sau un altul Strachiade, tot "putoare…pacat şi napaste ţării..", ca mai apoi un "Stavrat, grec napaste Moldovei, pripăşit în ţară în domnia lui Mihai vodă Sturza şi îndemnat de ieftinătatea rangurilor, s-au cumparat un Ioan chir Stavrat, decret de arhonda megas serdar". Despre un Samsonov, paharnicul Sion scria: "pe acest rus domnul Grigori Ghica fără să fi făcut vro slujbă Moldovei l-au făcut deodată spătar, la 24 februarie 1852, că nu era de ajuns boieri în ţară", ca pentru un altul, Sfiderski, să scrie "rusnac, un om pre fără de caracter… pe la 1847 l-au făcut Mihai vodă căminar", toţi prinşi în scandaluri de "şăritlicuri". Grecii, mai cu seamă, fiind şi mulţi, nu aveau cum trece neatinşi de ochiul critic al paharnicului. "Sica, putoare grecească, un Neculai au venit neguţitor la Galaţi şi făcând căpital ş-au cumparat şi el decret de căminar", iar un altul, Sechelari Triandaf, tot "grec, napaste venit ţării în vremea domnului Ioan Sturza" care în "tovărăşie secretă cu domnul, pe acest Triandaf l-au pus derector casii poştilor şi l-a făcut căminar", iar despre un Petro Cokino, o altă "putoare grecească, râdicat de domnul Mihai Sturza la arhondie", Sion, prea plin de dezamăgire, se opreşte la aceste cuvinte. Dar parcă mereu paharnicul ajunge la exasperare când scrie despre "muşterii" contemporani. "Mihailide, putoare...napaste şi bele ţărei ca şi cum nu era destule putori de aceste puse între boieri. Mai ridică şi hagi Grigore Ghica pe un Vasile la rangul de comis, acum, în anul 1856", arăta Sion. Desigur, cartea e plină de astfel de romanţări picante ale unei realităţi care arată dimensiunea corupţiei şi felul moldovenilor. Un fel, ca şi un chip ce s-a regenerat generaţii şi generaţii, până ce brazii au început să facă micşunele.
Peste ani şi ani...
La aproape 200 de ani de la naşterea paharnicului Constandin Sion, lucrurile, în ceea ce priveşte ocuparea unor funcţii cheie, nu au căpătat alt contur. Tot cârdăşenii, tot mânăreli, că doar de, fondul genetic este acelaşi. Scandalurile de corupţie, după anii '90 din secolul XXI, au prins un şi mai mare avânt, fapt bine surprins în presă şi nu numai. Din ciclul "ai noştri ca brazii", ce a fost, mai este şi va mai fi, adică dorinţa de a parveni nu a încetat în acest spaţiu moldav. Cazuri celebre, dar banale, dacă este să fie văzute prin prisma trecutului: Radu Prisăcaru, fost prefect al judeţului Iaşi, arestat pentru luare de mită pentru afaceri funciare, baronul Relu Fenechiu îşi foloseşte relaţiile pentru a primi titlul de doctor, deputatul Traian Dobre s-a folosit de influenţa pe care o are pentru a transfera terenuri de la ţară, în municipiu şi a pune mâna pe nişte suprafeţe de pădure în zona de agrement Ciric şi Schitu Duca. De asemenea, cei mai mulţi dintre potentaţii vremurilor de azi au făcut averi numai prin parazitarea bugetului şi bunurilor statului. Şi astăzi se mai poartă căsătoriile din interes, în care unul din parteneri acceptă comuniunea doar pentru a parveni.
Marius SIDORIUC
