O provocare cu siguranta dificila pentru Phillips si Phoenix, “Joker: Folie a Deux” va trebui sa continue filmul din 2019, care in ciuda controverselor (sau poate si datorita lor) a fost un impresionant succes de box office, cu incasari la nivel global de peste un miliard de dolari, a fost recompensat cu doua Premii Oscar pentru Cel mai bun actor (Joaquin Phoenix) si Cea mai buna coloana sonora, fiind primit cu numeroase cronici entuziaste. Cand a acceptat rolul de Joker, poate cel mai greu din cariera sa, Joaquin Phoenix pasea pe urmele a doua alte interpretari memorabile. In 1989 Jack Nicholson aparea pe marele ecran jucand un Joker ce amintea puternic de cel din benzile desenate cu Batman, iar regia lui Tim Burton, cu un erou negativ intr-un costum viu colorat, cu zambetul malefic greu de uitat, a construit o intreaga lume, cu accente gotice si sumbre, pe placul fanilor unuia dintre cei mai indragiti supereroi din istorie.
Daca Nicholson a stabilit standardul si mult timp parea ca acel Joker este singurul pe care publicul si l-ar putea imagina, regretatul Heath Ledger avea sa socheze intreaga lume cu o alta interpretare, un Joker mult mai terifiant decat cel imaginat de Tim Burton, gata de orice pentru a-si pune planul in aplicare si a castiga, pentru ca in final, asa cum spunea personajul, nu era vorba de bani, ci de mesaj. Ultimul rol terminat de actorul a carui moarte a pus capat unei cariere impresionante era tot Joker, dar un alt Joker, desi desprins din acelasi univers al benzilor desenate.
Din fericire Phillips si mai tarziu Phoenix au vazut noul Joker nu ca o simpla imitatie a modelelor precedente si nici macar nu au preluat pur si simplu o poveste din benzile desenate, ci le-au folosit doar ca sursa de inspiratie. In aceasta lume posibil Arthur Fleck este un comediant de stand-up care isi castiga existenta ca banal si trist clovn, cu accese de ras imposibil de stapanit, victima unei relatii toxice cu o mama dominatoare, exclus si respins, care isi pierde treptat orice motiv pentru a mai mentine macar aparenta normalitatii. Nu mai este antiteza supereroului, ca intr-un scenariu clasic, ci este, asa cum se descrie spre final, un singuratic cu probleme psihice, care va porni mai mult din intamplare o veritabil revolutie intr-un Gotham care i-a fost mereu ostil. Sau pe care asa l-a perceput. Devenind un antierou, ceea ce in sfarsit da sens nefericirii sale si obstinatiei cu care a incercat mereu sa ii faca pe ceilalti sa rada, cu tristetea clovnului care stie ca totul este regie, fatada, prefacatorie, este un alt Joker, unul posibil in multivers. Si poate succesul filmului se poate explica si prin numarul mare al celor care s-au regasit in noul Joker.