O veste buna e adesea primita la noi cu incruntari, la fel ca una proasta sau chiar mai rau. Era de presupus ca anuntul primarului Adriean Videanu despre intentia Primariei Capitalei de a cumpara cladirea in care de 16 de ani de zile functioneaza Uniunea teatrala din Romania, acum retrocedata, conform legii, va fi primit cu bucurie. Ei bine, nu, stirea e mai degraba prilej de meschine infruntari politice, fiind intampinata cu declaratii tip "Gica-contra" de catre liderii Opozitiei in Consiliul Capitalei, fiindca la noi sa fii in Opozitie inseamna sa spui "nu" la toate ideile adversarilor politici. Nu mai conteaza cat rau poti face cu asta si nici macar in ce lumina proasta te poti pune singur, (fiindca sa te opui unei idei juste te transforma in ochii opiniei publice intr-un personaj negativ). In plus, "argumentele" impotriva acestei decizii sunt de un populism de cel mai autentic prost-gust, de care ar fi fost cazul sa scapam dupa atatia ani de practicare asidua: "Stiti cate apartamente se pot construi cu banii pe care i-am da pe aceasta cladire?" se intreba un personaj cu alura caragialiana, fiindca tot e vorba de teatrul romanesc la mijloc. "Nu, nu stim, fiindca daca ati fi fost in stare si daca v-ar fi pasat atat de cei fara casa, le-ati fi construit pana acum, presupunand ca nu ati aflat alaltaieri cata nevoie e de ele", ar fi trebuit sa i se raspunda respectivului. Adaugand ca nu exista nici o garantie ca, daca nu se va cumpara aceasta cladire, banii respectivi se vor cheltui pentru zisele apartamente. Ba, e mai sigur ca se vor pierde in negura timpului sau in cine stie ce mici afaceri mediate de catre aceiasi consilieri care acum se dau patrioti!Nu vreau sa fiu aici avocatul Uniunii teatrale din Romania, n-ar fi corect fiindca sunt membru al ei, dar si pentru ca o unica interventie de acest tip nici n-ar conta. Ar trebui sa conteze, totusi - in masura in care ceva conteaza in spatiul public de la noi - activitatea din acesti 16 ani a UNITER-ului. Si daca toate proiectele organizate si desfasurate in acest timp, tot prestigiul castigat de aceasta breasla gratie uniunii sale de creatie, toata vizibilitatea ei interna si internationala, tot capitalul de imagine alcatuit prin insumarea capitalui de imagine al membrilor sai, cei mai buni actori, regizori, scenografi, critici de la noi, toata atentia starnita de Premiile UNITER in fiecare an, daca toate acestea nu atarna suficient in balanta tinuta de vajinicii consilieri locali, atunci poate ca ar trebui sa incetam orice activitate in afara celei politice, fiindca numai ea pare sa aduca beneficii. E drept ca nu pentru comunitate, ci exclusiv pentru aceia care activeaza in sfera politica. Se mai mira cineva ca nu ne vine sa iesim din casa cand vine momentul sa-i votam? cristina.modreanu@gandul.info
Cristina MODREANU