Romanul „Luminita, mon amour”, conceput sub forma unui schimb de e-mailuri intre autorul Cezar Paul-Badescu si o „elle1802”, se incheie cu scrisoarea protagonistei, care spune ca i se pare „foarte aiurea” tot ce s-a intamplat.
Roman de dragoste si de familie, cartea arata cum se indragostesc doi studenti la Litere, intr-un camin, discutand pe marginea cartilor lui Mircea Cartarescu si urmareste etapele degradarii relatiei lor de cuplu.
„Luminita, mon amour” este o sinteza a nevrozelor lumii de azi, un roman pseudo-religios, aratand printre altele experienta „induhovnicirii” partenerilor. Autorul practica autoparodia, care opereaza pe viu si demitizeaza orice iluzie a unei impliniri conjugale.
Cat de multa autofictiune este in acest roman-spovedanie? Cat de bine este sa ascultam numai perspectiva masculina asupra unei relatii de cuplu? Se stie ca intotdeauna adevarul este undeva la mijloc.
Romanul, aparut de curand la Polirom, este scris intr-un stil radical si pariaza pe „franchetea asumarii pana la capat a penibilului”, dupa cum spune criticul Paul Cernat.
A facut parte din cenaclul lui Cartarescu
„E vorba de un penibil in care foarte multi se vor regasi. Un scriitor trebuie sa scrie despre ceea ce traieste si simte cu adevarat, oricat de inoportun sau inconvenabil ar fi adevarul lui. E penibilul meu personal si al vremii in care traiam, un penibil pana la urma asumat”, spune scriitorul in varsta de 38 de ani.
Cezar Paul-Badescu a facut parte din cenaclul lui Mircea Cartarescu. „Mi-a dat o prietenie, apoi ne-a dat o anumita deschidere a dialogului, am invatat sa dialogam si asta insemna foarte mult”, marturisea el intr-un interviu. Mircea Cartarescu i-a prefatat si prima carte.
„Nu prea s-a auzit de el in ultimii zece ani. Nici el n-a facut mare lucru ca sa se auda. Lipsa de ambitie si greutatile vietii nu sunt insa cea mai adanca explicatie pentru obscuritatea in care s-a complacut. De fapt, ca si la altii, a fost un fel de bizara forma de protest”, explica Cartarescu.
Bibliografie
Scrie la mai multe reviste literare
Absolvent al Facultatii de Litere, Universitatea Bucuresti, in 1994. Din 1996, este redactor-coordonator al sectiunii culturale si, periodic, al numerelor tematice la revista „Dilema”. Colaborator la reviste din tara si strainatate.
A publicat, in colaborare, volumul „Tablou de familie”, proza scurta, Editura Leca-Brancusi, 1995 (Premiul pentru debut al revistei „Tomis” si nominalizare pentru Premiile ASPRO), si a coordonat volumul „Cazul Eminescu”, publicistica, Editura Paralela 45, 1999.
In 2000 a fost decorat cu medalia „Mihai Eminescu”, conferita de presedintie. A aparut in 2004, la Polirom, „Tineretile lui Daniel Abagiu”, prefatat de Mircea Cartarescu.
