Astazi, muzeul mai dispune doar de trei incaperi. Muzeul sa nu fie impiedicat in continuarea menirii sale! Actul de donatie al sotiei lui George Enescu, perfect legal, este cat se poate de limpede: "Imobilul mentionat mai sus il donez in urmatoarele conditii: 1. Muzeul "George Enescu", ce poarta numele marelui disparut si care prin activitatea ce depune ii cinsteste memoria si numele, sa nu fie impiedicat niciodata si de nimeni in continuarea menirei sale si sa ramana in permanenta sub tutela exclusiva a Comitetului de Stat pentru Cultura si Arta. 2. Domnul Romeo Draghici si sotia sa sa aiba in permanenta si total dreptul de a locui in imobilul alaturat muzeului astfel cum dansii locuiesc in prezent. Nerespectarea totala sau partiala a uneia din clauzele aratate mai sus atrage de la sine revocarea imediata si fara vreo formalitate a acestei transmisiuni de drepturi ce face obiectul prezentului act".
La Portile Orientului Mateiu Caragiale, care, ca si ilustrul sau tata, cunostea perfect naravurile de pe malurile Dambovitei, si-a ales ca motto pentru romanul "Craii de Curtea Veche" un text dintr-o pledoarie rostita la Bucuresti de Raymond Poincare, avocat si om politic francez, presedinte al Republicii Franceze: "Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l'Orient, o tout est pris ' la legere...", pe romaneste: "Ce vreti, suntem aici la portile Orientului, unde totul se infatiseaza mai putin grav..." In principiu, un act de donatie este un act caritabil si se presupune ca e batut in cuie. La noi, la romani, nu e nici pe departe ca la neamurile normale. Am mai semnalat in ziarul nostru si alte cazuri cand conditiile donatiilor nu au fost respectate. In acest sens, s-ar putea ca nici un cetatean sa nu mai aiba chef sa mai faca vreo donatie catre statul roman, care nu pare a fi ceva serios, cu a carui promisiune ferma sa pleci in lumea de dincolo.
Astfel, in 1990 s-a semnat o Conventie cu Ministerul Culturii si Cultelor, prin care Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania (UCMR) obtinea drept de folosinta pe termen de 30 de ani. Indiferent sub ce pretext s-a semnat aceasta conventie, actul de donatie a fost incalcat! E de la sine inteles ca acest gest nu ar fi fost pe placul lui George Enescu si al sotiei sale. Si nu sa zici ca UCMR s-a mutumit cu cateva incaperi, ci s-a lacomit la 90% din spatiu, din care a subinchiriat din belsug unor firme private care nu au nici o legatura cu muzica. Poate doar cu o doina de paguba, care incepe astfel: "Foaie verde de dai n-ai,/ Ia nu da, sa vezi cum ai!" Carciumi, beton si porti inchise Asa, pe nestiute, un corp intreg din spatele cladirii principale s-a transformat in restaurantul "La taifas", desi Legea Concesionarii Monumentelor Istorice, caci si palatul e monument, impiedica astfel de... ciudatenii. Actualmente, se pare ca in subsolul palatului se amenajeaza un bar. Nu era mai buna o discoteca, mai pe aproape de obiectivele profesionale ale UCMR? Oricum, n-ar fi exclus ca si in restaurant, si in bar sa fie difuzate manele. In parcul palatului s-au taiat arbori si s-a betonat intens, facandu-se o parcare. Si, ca si cum n-ar trebui sa fie o institutie culturala, slujbasi ai UCMR inchid portile palatului sambata si duminica, impiedicand accesul publicului in Muzeul "George Enescu", care, de altfel, in acele doua zile este deschis. Si totusi, dl Adrian Iorgulescu, fost presedinte al UCMR si actualul ministru al Culturii si Cultelor, nu e multumit cu 90% din spatiu, ci vrea 100%, cu muzeu cu tot! Muzeul "George Enescu" s-a numarat printre multe alte institutii culturale descentralizate acum patru ani si a trecut sub tutela Primariei Municipiului Bucuresti si a Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Dl Iorgulescu l-a re-centralizat la 1 aprilie - nu e nici o pacaleala! - a.c., trecandu-l in subordinea Ministerului Culturii si Cultelor (MCC), intrand in conflict deschis cu directoarea muzeului, pianista Ilinca Dumitrescu, de la care am si notat informatiile de mai sus. "Un plan diabolic" Din spusele dnei Ilinca Dumitrescu s-ar intelege ca problema Muzeului "George Enescu" a izvorat de la incalcarea clauzelor actului de donatie la sicane la adresa dansei din partea ministrului si a ministerului cu pricina. Astfel, imediat dupa "recentralizare", in muzeu a venit o comisie, scormonind peste tot, culegand declaratii de la angajati si lasand in urma o atmosfera de panica. Si, ca sa nu se joace nimeni cu noul stapan, salariile nu s-au mai dat inainte de Pasti, cum trebuia, ci dupa, fara nici o explicatie.
Apoi, dna Ilinca Dumitrescu a trebuit sa se prezinte la un interviu, cu un contract de management, fara insa ca data examenului sa fie anuntata prin Internet, cum se procedeaza legal. Fiind in concediu medical, directoarea muzeului nu s-a putut prezenta in fata comisiei conduse de muzicologul Gheorghe Firca, sotul dnei Clemansa Firca, de aceeasi specialitate, care fusese directoare inainte de dna Ilinca Dumitrescu. Se leaga firele, nu-i asa? Data examenului fusese anuntata prin telefon! "E un plan diabolic, am fost incoltita din toate partile!", exclama cunoscuta pianista. Cu toate ca dna Dumitrescu nu s-a prezentat, comisia a decis ca proiectul nu e bun. Directoarea a inaintat o contestatie la MCC, cerand o alta comisie, dar raspunsul dlui ministru a fost sec: "Contestatia nu a fost aprobata". MCC: Muzeul are spatii in plus fata de 1957 In legatura cu situatia de la Muzeul "George Enescu", am primit la redactie o declaratie a MCC, care suna astfel: "Situatia de fapt privind Muzeul National "George Enescu" din Bucuresti este una extrem de clara, indiferent ca se doreste complicarea si distorsionarea realitatii prin anumite declaratii de presa facute de pianista Ilinca Dumitrescu, directoarea institutiei. Odata cu incetarea din viata a lui George Enescu, s-a hotarat redarea Palatului Cantacuzino in folosinta pentru muzica, evacuandu-se Institutul Romano-Rus. S-a decis de catre Guvern ca in acest imobil sa se infiinteze un muzeu care sa poarte numele lui George Enescu, dar si sa se instaleze Uniunea Compozitorilor, care avea sediul atunci in Piata Amzei. Au fost necesare ample amenajari si reparatii suportate de Uniune din banii compozitorilor. In consecinta, o aripa a fost destinata Muzeului iar alta Uniunii, Aula revenind acesteia din urma pentru cenacluri si auditii.
Maria Cantacuzino Enescu a semnat la 23 aprilie 1957 un contract de inchiriere cu Uniunea Compozitorilor, ceea ce atesta de facto situatia creata. Cele doua institutii au coexistat cu Muzeul pana la cutremurul din 1977, cand cladirea a fost peste noapte evacuata pe motiv ca este grav avariata. UCMR s-a mutat la Ateneul Roman, in timp ce Muzeul "George Enescu" a fost pur si simplu desfiintat. In 1990, s-a semnat o Conventie cu Ministerul Culturii si Cultelor prin care breasla compozitorilor si a muzicologilor obtinea drept de folosinta pe termen de 30 de ani, in schimbul alocarii resurselor financiare necesare consolidarii si repararii cladirii grav deteriorate in anii in care a ramas neutilizata. UCMR a cheltuit sume considerabile pentru restaurarea palatului si a intreprins demersuri pentru redeschiderea Muzeului si Casei Memoriale "George Enescu". T
ot in 1990, UCMR este autorizata prin Ordin al ministrului Culturii si Cultelor sa administreze spatiile Muzeului "George Enescu". S-a mai afirmat in presa ca spatiile destinate "Muzeului Enescu" s-au imputinat. Este fals, o simpla comparatie intre situatia din 1957, de la semnarea donatiei, si cea din 2006 arata ca, dimpotriva, acum Muzeul "Enescu" beneficiaza de spatii suplimentare". Oana Orlea ii scrie presedintelui Traian Basescu Cea mai indreptatita a se pronunta asupra situatiei semnalate mai sus este, fara indoiala, mostenitoarea directa a Mariei George Enescu, care i-a trimis, din Franta, o scrisoare deschisa domnului Traian Basescu: "Domnule Presedinte al Republicii, Nu mi-as permite sa va rapesc din timpul pe care il consacrati treburilor tarii daca ar fi vorba de o problema personala si nu, dupa cum mi se pare, de una care priveste prestigiul Romaniei. Am aflat din presa romana schimbarea de destinatie a Palatului Cantacuzino, donat in 1967 de catre bunica mea, Maria Cantacuzino Enescu, Comitetului de Stat pentru Cultura si Arta, echivalentul de atunci al Ministerului Culturii, sub conditia ca aceasta sa adaposteasca Muzeul "George Enescu" si ca intreaga activitate ce se va desfasura in interiorul lui sa cinsteasca memoria lui George Enescu. In textul acestei donatii nicaieri nu se pomeneste de inchirierea lui in scopuri lucrative, fapt ce pare astazi implinit, incalcandu-se astfel dorinta donatoarei, ca sa nu mai vorbim de legalitate... Sa zicem ca nu ne-ar pasa de dorinta donatoarei, dar oare nici de cinstirea lui George Enescu? Cinstire de care se face mare caz indeobste, cu surle si trambite, cand pica bine pentru impaunarea fata de strainatate. Este oare normal ca amintirii marelui compozitor roman, ale carui ramasite au fost atat de des si insistent cerute de autoritatile romane pentru aducerea lor in tara, sa i se acorde, ca o pomana, un spatiu redus alaturi de firme de tot soiul care nu au nimic de-a face cu cultura, cand pastrarea, in totalitatea lui, a cadrului arhitectural impozant al Palatului Cantacuzino ar putea arata Europei intregi cum isi cinsteste Romania artistii de renume mondial? Tin sa subliniez ca eu nu am absolut nici un interes in pastrarea sau nepastrarea Muzeului "George Enescu" in Palatul Cantacuzino. Nici eu si nici un alt membru al familiei Cantacuzino, din oricare bransa sau tara ar veni, nu am avea vreodata drepturi asupra lui. Cu sau fara palat, faima bunicului meu George Enescu va continua oricum sa creasca, iar cea a Cantacuzinilor, care au stiut sa-si poarte cu onoare numele, va ramane nestirbita. Se petrece insa un lucru regretabil pentru imaginea Romaniei in lume: ceea ce nu a distrus comunismul in patru decenii distruge, cat ai bate din palme, sub obladuirea domnului ministru Adrian Iorgulescu, liberalismul post-comunist. Pacat. Sperand ca veti intelege cu exactitate motivatia care m-a impins sa va adresez aceasta scrisoare si, de asemenea, ca va fi posibila luarea unor masuri care sa opreasca distrugerea mai sus pomenita, va rog sa credeti, Domnule Presedinte al Republicii, in inalta mea consideratie. Maria Ioana Cantacuzino". Ce-ar mai fi de adaugat?Un articol de Adrian Bucurescu
