La reprezentatia "Filosofii" a lui Josef Nadj, presa acreditata la Festivalul National de Teatru s-a trezit cu usa trantita in nas si cu un car de explicatii din partea organizatorilor, care au culminat cu aceea ca jurnalistii, desi au primit acreditari la acest eveniment, ar fi trebuit sa-si cumpere bilet daca voiau sa intre la un spectacol. Deci, cu alte cuvinte, "noi am cheltuit banii, acreditari v-am facut, dar n-aveti ce sa faceti cu ele, pentru ca accesul e in limita locurilor. Adica voi veniti, alergati de la o sala la alta, noi va tinem la usa, ne gandim, ne razgandim, si pe urma v-o inchidem in nas." Asta in conditiile in care organizatorii stiau cu siguranta situatia de la fiecare spectacol in momentul in care au dat acreditari presei. Asadar, cu acreditarile in mana care, vorba organizatorilor, nu sunt nici bilete, nici invitatii, jurnalistii au inceput sa poarte, pentru a doua oara, de data asta la usa salii "Toma Caragiu" a Teatrului Bulandra, discutii penibile. Nimeni nu stie nimic. Doamna care verifica biletele da din umeri nedumerita si trimite dupa colega care la randul ei priveste pierduta si spune ca va trimite o colega sa dea un telefon... Si asa mai departe. Dar, la urma urmei, sutele de mailuri pe care aceiasi organizatori le trimit zilnic pot tine loc, la o adica, de acces la spectacole...
Dar dincolo de toate aceste probleme (care ar fi putut fi, totusi, evitate cu putina bunavointa) Festivalul National de Teatru este un eveniment in care sunt prezentate spectacole de o mare valoare artistica (unele, din fericire, vazute inainte). Este si cazul recitalului "Amalia respira adanc", dupa un text de Alina Nelega, care a avut premiera, de curand, la Teatrul Act din Bucuresti, spectacol preluat de la Studioul de Teatru Casandra. Atat regizoarea, Mariana Camarasan, cat si actrita care sustine recitalul, Cristina Casian, sunt absolvente, in acest an, ale Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica. Si nu este deloc o intamplare ca spectacolul a fost preluat de Teatrul Act, un "fenomen", asa cum este prezentat si in cadrul Festivalului National de Teatru, care, in ultima perioada promoveaza reprezentatii de o mare valoare artistica, luate direct de pe bancile facultatii, si care altfel ar fi ramas necunoscute. Cand am mers sa vad "Amalia respira adanc" nu m-am gandit ca va fi un raspuns la o intrebare-tema pe care dna prof. Sanda Manu ne-a adresat-o la sfarsitul facultatii: "Teatrul pe care vreau sa-l vad..." Sa spun ca a fost o surpriza n-ar fi corect pentru ca, nu cu mult timp inainte, la invitatia Ioanei Moldovan, manager artistic al Teatrului Act, am luat parte la o vizionare privata a unei montari a piesei "Cui i-e frica de Virginia Woolf?" de Edward Albee, examenul de licenta al regizoarei Mariana Camarasan. Si nu cred ca as exagera deloc daca as spune ca este unul dintre cele mai bune spectacole montate in ultimii ani, dar care, din pacate, din cauza drepturilor de autor nu se poate juca pentru marele public, cel putin deocamdata, sa speram.
Asadar, "Amalia respira adanc" nu a facut decat sa confirme valoarea unei regizoare de care cu siguranta se va auzi de-acum inainte. Dar, pe langa regia de o subtilitate greu de egalat, spectacolul Teatrului Act dezvaluie si o tanara actrita, Cristina Casian, a carei forta scenica, dublata de o nemaipomenita placere de a juca, construieste lumi si existente multiple, traversand intr-o ora si 15 minute intreaga istorie a comunismului, asa cum a fost el resimtit de omul obisnuit. Povestea unui destin dramatic, un copil provenind dintr-o familie instarita, care pierde totul odata cu venirea regimului comunist, istoria Amaliei este prezentata fara incrancenari, doar cu caldura si ironie amara. Cu fiecare varsta, incepand cu momentul in care se trezeste soim al patriei, continuand cu frustrarile unui adolescent crescut in comunism, cand se bat cap in cap invataturile partidului cu propriile descoperiri si sfarsind in anii de dupa Revolutie, Cristina Casian, recompune intr-un decor redus la esential, (Alexandra Penciuc, studenta in anul III la sectia Scenografie a UNATC), o existenta cu suisurile si coborasurile ei. Transfigurarea actritei, aproape fizica, de la o scena la alta de la o varsta la alta, pe masura ce anii trec, trecerile de la acceptare la intelegere, de la revolta la furie si apoi la resemnare sunt punctate excelent si perfect asimilate de Cristina Casian. Nimic in plus, nimic in minus, fiecare gest dozat cu maturitate scenica, fiecare cuvant rostit in respect pentru adevarul trairii. Asadar, din fericire, daca ratati spectacolul in Festivalul National de Teatru, il veti putea vedea cu siguranta in aceasta stagiune la Teatrul Act din Bucuresti.
Ce n-ar trebui sa ratati astazi in FNT? "Regele Lear" de W. Shakespeare, in regia lui Bocsardi Laszlo, productia Teatrului Maghiar "Tamasi Aron" din Sfantu Gheorghe, prezentat la Opera Nationala, incepand cu ora 18.00.
