“Viata se aseamana cu o spirala, nu stim in ce directie este tinta ei, dar trebuie sa mergem in directia pe care o credem cea justa” spunea sculptorul roman Constantin Brancusi, cel care astazi este comemorat, la 137 de ani de la nastere. Una din minunile pe care le-a lasat in urma, inrudita cu spirala vietii omenesti, care alegoric ar putea infatisa insasi traiectoria vietii poporului roman, este aceea cunoscuta sub numele Coloana Infinita. Sculptura face parte din trilogia Ansamblului Monumental din Targu Jiu, si a fost dedicata soldatilor romani cazuti la 1916 in luptele de pe malul Jiului. O dovada in acest sens este si denumirea originala, “Coloana recunostintei fara sfarsit”. Constantin Brancusi dorise dintotdeauna “sa faca ceva pentru tara”, asa incat in anul 1934, invitat fiind sa ridice un monument in cinstea eroilor din Primul Razboi Mondial, el va onora numaidecat si solicitarea pusa inainte.
Cand la 27 octombrie 1938 se inaugura la Targu Jiu, Coloana Infinita, nimeni nu indraznea sa mai tagaduiasca genialitatea lui Constantin Brancusi. Devenise un artist apreciat in intreaga lume, de la New York, unde se spune ca n-a putut sa expuna o lucrare pentru ca vamesii americani au crezut ca vrea sa introduca ilegal o piesa industriala, pana in Paris, unde isi avea atelierul.
Coloana Infinita masoara 29,35 m inaltime si este alcatuita din 15 moduli octaedrici supapusi, respectiv, prezinta la extremitati cate jumatate de modul. Perfecta suprapunere a acestor “margele”, cum prefera creatorul lor sa le numeasca, avea sa genereze impresia de continuitate. Ansamblul este considerat una dintre realizarile majore ale scolului XX, singura sculptura a timpurilor moderne comparabila cu marile monumente din Egipt sau Grecia.
Privitor la geneza coloanei, exista dovezi ca proiectul a fost mult mai vechi si ca artistul a avut ca sursa de inspiratie modelele romboidale intalnite proeminent in unele provincii istorice romanesti. Pe portile vechi de lemn din Oltenia si Maramures cateva dintre cele mai frecvente motive sunt “funia rasucita”, aliniamentul de romburi si “funiile impletite”. Intrebat de Ioan Alexandrescu, cioplitorul care l-a ajutat pe Brancusi la realizarea “Portii sarutului”, despre arta si artistii plastici, sculptorul a raspuns ca “arta este ceea ce ai vazut la tarani, asta-i arta noastra, ca poti sa te prezinti oriunde cu ea, chiar si in strainatate, o sa vezi tu mai tarziu”.
Este interesanta si urmatoarea reflectie a geniului pe seama conceptului de simplitate in arta: “Simplitatea nu este un tel in arta, dar ajungi fara voie la ea pe masura ce te apropii de sensul real al lucrurilor.” Brancusi a parasit tara pentru totdeauna in 1938, dar a lasat in urma in patria sa o comoara nepretuita: unica sa lucrare de for public. In incheiere, parafrazam trei epigrame demne de retinut, pe tema operei lui Brancusi:
La parerea ancestrala
Eu, de-a pururea, raman:
E coloana vertebrala
A poporului roman!
(Epigrama de Ionel Iacob-Bencei)
Mi-a zis un medic bun, oltean,
Ca opereaza de un an
Un tip barbos si cu artrita
Ce-avea coloana... infinita.
(Epigrama de Dan Norea)
E vrerea cea nemarginita,
Cu referire la noi toti;
Este coloana infinita,
Strabuni, bunici, parinti, nepoti...
(Epigrama de Virgil Petcu)
Un material video inedit cu artistul Constantin Brancusi sculptand Coloana Infinitului, a aparut de curand pe internet. Filmul a fost urcat pe portal de catre un utilizator din Georgia.
Sursa foto: centrulbrancusi.ro
I. C.
editor artline.ro
