Colaborare muzeistica

CARAS-SEVERIN, TIMIS, ARAD. Muzeul Banatului Montan Resita gazduieste, in cursul lunii noiembrie 2007, expozitia cu tematica vexilologica ce doreste, pe de o parte, sa puna in conul de lumina o categorie a patrimoniului cultural ramasa foarte adesea in umbra si, in acelasi timp, vrea sa atraga atentia asupra unei ramuri a cercetarii istorice: vexilologia. Inainte de toate, aceasta expozitie reprezinta efectul practic al conventiei de colaborare stiintifica semnat de Muzeul Banatului Timisoara, Muzeul Banatului Montan Resita si de Complexul Muzeal Arad in anul 2007. Colectia de drapele din muzeele banatene ne ingaduie sa privim prin prisma acestor exponate cu o simbolistica bine definita manifestarea de-a lungul vremii a unor identitati economice, sociale si culturale din Banat in secolele XIX-XX. Vexilologia este o ramura, relativ recenta, a stiintelor auxiliare ale istoriei. Domeniul sau de activitate, cum a fost definit in momentul constituirii Federatiei Internationale de Vexilologie, este "crearea si dezvoltarea unei baze de informatii despre steagurile de toate tipurile, despre formele si functiile acestora si a teoriilor stiintifice si principiilor care apar bazate pe aceste surse de informatii". Termenul de vexilologie a fost creat pornindu-se de la denumirea latina a steagurilor purtate de legiunile romane: vexillum, vexilla. Steagul, sub forma unei bucati de panza sau matase dintr-o singura culoare sau cu mai multe culori, prinsa de baza din lemn, a reprezentat inca de la aparitia sa in antichitate semnul distinctiv al unei comunitati sau al unui stat, al unei unitati de lupta terestra sau maritima. Evul Mediu european odata cu faramitarea feudalilor a dus si la proliferarea heraldicii, a celor ce aveau dreptul la blazon si stema si evident odata cu acestea la multiplicarea steagurilor. Epoca moderna a marcat aparitia statelor nationale care si-au adaptat steagul national si stema statala. Identitatile politice si sociale care au adoptat un steag inca in cursul Evului Mediu au marcat o crestere in perioada moderna si contemporana. Aparitia drapelului national in plin modernism a marcat instituirea unor reguli precise in acest domeniu, fixate prin norme juridice si respectate ca atare de toate statele nationale. Astfel, in privinta statelor nationale exista regului juridice precise privind culorile, dispunerea acestora, fixarea si arborarea drapelului national si a altor insemne. Limba romana utilizeaza acum frecvent termenul de drapel, dar cu aceeasi semnificatie se intalnesc termenii de flamura sau steag, acestea din urma intalnite inca din actele medievale. Drapelul, sub forma unei bucati de panza sau matase, are o fata principala numita avers si cealalta fata a flamurii numita revers. Ea poate sa aiba bordura, sub forma unei benzi inguste, ciucuri aranjati pe un snur ori franjuri dispusi pe bordura. Drapelul, in vechime, era fixat de o lance, astazi varful de lance se regaseste la capatul de sus al hampei. Aceasta din urma, pe care se fixeaza drapelul, este sub forma unui maner din lemn sau metal. Drapelul terestru defineste identitati civile, de stat ori militare. Drapelul maritim numit pavilion poate fi la randul sau pavilion civil, de stat ori de razboi. Ofelia Milos