Paulo Coelho vorbeste, in exclusivitate pentru „Evenimentul zilei”, despre pelerinajul sau spre Santiago de Compostela, de acum 20 de ani, cand ideea de a deveni scriitor era doar un vis. In urma acestui pelerinaj, el a scris prima sa carte, „Jurnalul unui mag”, pe care Editura Humanitas o lanseaza vineri, 15 septembrie, de la ora 17.00, la Libraria Kretzulescu.
Drumul spre Santiago este un drum sacru, strabatut de crestini de mai bine de 1.000 de ani. Pelerinii obisnuiau sa calatoreasca 700 de kilometri pe jos, din sudul Frantei pana la Catedrala din Santiago de Compostela in Galicia, construita pe mormantul Apostolului Iacob, in nord-vestul Spaniei.
Anul acesta, dupa 20 de ani, in perioada martie-iunie, Paulo Coelho a pornit intr-o noua calatorie initiatica. In itinerarul acestei calatorii, scriitorul a strabatut numeroase tari din Europa, Africa si Asia, unde s-a intalnit cu mii de cititori.
EVZ: Care a fost contextul in care ati facut pelerinajul la Santiago de Compostela?Paulo Coelho: Sunt aproape douazeci de ani de cand am facut pelerinajul pe legendarul drum ce strabate Spania, drumul spre Santiago, si care s-a dovedit a fi un important moment de rascruce in viata mea.
Calatoria mi-a oferit in acelasi timp subiectul si curajul de a scrie prima mea carte, „Jurnalul unui mag”, carte care a fost publicata in 1987, la un an dupa intoarcerea mea din pelerinaj.
Ce v-a determinat sa faceti acest pelerinaj? Aveam 38 de ani si traiam la Rio impreuna cu sotia mea, Cristina. Aveam totul: dragoste, bani, o casa si de lucru, dar nu-mi implinisem visul de a deveni scriitor. Flirtam numai cu acest gand - scrisesem texte pentru melodii, articole pentru presa si scenarii pentru televiziune, dar nu avusesem deocamdata curajul de a scrie o carte.
Nu am vrut sa ma expun in acest fel. Ideea de a face acest pelerinaj a venit de fapt de la Fratia alaturi de care invatam: Ordinul Catolic RAM (Rigoare, Adoratie, Mila) care studiaza semnificatia simbolurilor.
Ei mi-au sugerat sa plec in pelerinaj. Ca sa fiu sincer, am considerat ca e o idee cumva stranie. Mi-am spus: „Nu voi face asta, nu am timp de pierdut.” Cristina a fost cea care m-a convins. Ea mi-a spus: „Si ce daca intrerupi o vreme contactul cu lumea - nu erau faxuri si e-mailuri in acea perioada -, sigur nu se va opri fara tine. Ai nevoie de timp sa te gandesti.”
Ce ati gandit dupa ce ati strabatut drumul spre Santiago? Cand am ajuns la Santiago de Compostela, acum 20 de ani, nici nu mi-am imaginat ca adevaratul drum nu se oprea acolo, ca, de fapt, doar incepuse. Este doar o problema de perseverenta; Santiago este foarte departe...
Ce invataturi v-au ramas din aceasta calatorie? La ce concluzii ati ajuns dupa parcurgerea acestui drum?Drumul spre Santiagao m-a invatat cateva lucruri importante despre viata. In primul rand, am invatat sa am un scop. In cazul pelerinajului, a fost acela de a ajunge la Catedrala din Santiago.In al doilea rand, sa calatoresc usor, sa nu complic lucrurile, pentru ca, daca le complici, nu ajungi nicaieri. In final, am invatat sa fiu atent la ceilalti pelerini si am aflat ca oamenii invata din intalnirile cu alti oameni.
Cum va raportati la notiunea de timp?Ar trebui sa renuntam la notiunea de timp. Cand ai o legatura intensa, ca o flacara, de dragoste cu natura sau cu alta fiinta umana, atunci intelegi ca timpul nu exista si ca totul este etern.
Aceasta idee v-a ajutat probabil sa depasiti teama de moarte, a nonexistentei, care este descrisa in partea introductiva a romanului „Alchimistul”?Da, bineinteles ca a existat aceasta teama de moarte. Dar, intr-o zi, pe cand parcurgeam drumul spre Santiago de Compostela, a trebuit sa trec printr-un exercitiu in care mi-am infruntat moartea. De atunci, am realizat ca moartea nu reprezinta sfarsitul vietii, ci este o buna prietena. Imi este intotdeauna alaturi. Se uita la muntii acestia cu zapada.
Un an mai tarziu, in 1987, ati scris „Jurnalul unui mag”, in care povestiti experienta avuta in cautarea propriilor visuri. Se pare ca v-ati atins principalul tel, si anume acela de a deveni scriitor, nu?Sa scriu prima carte, ritualul meu de initiere, a fost modul in care i-am multumit Sfantului Iacob pentru acest pelerinaj.
Cartea dumneavoastra, sau jurnalul, influenteaza oameni din toate colturile lumii, si dezvaluie milioanelor de cititori misterioasa cale a drumului spre Santiago.In 1986, anul in care am parcurs drumul catre Santiago, 400 de oameni au facut pelerinajul. In 1999, an iacobin, o jumatate de milion de pelerini au parcurs acest drum.
Doi ani mai tarziu, in 2001, acesta nefiind un an sacru, a fost parcurs de 450 de pelerini pe zi. Pentru mine este o mare bucurie sa fi contribuit intr-un fel la mai buna cunoastere a acestui pelerinaj. (Interviu realizat cu sprijinul Humanitas si Simona Kessler International Copyright Agency)
