Dupa cum am transmis la momentul respectiv, in fiecare an selectionerii de la Cannes se straduiesc sa aduca, fie si in afara competitiei, un film ce se anunta o mare bomba comerciala. Or, succesul financiar al "Razboiului stelelor - Razbunarea Sith", lansat anul trecut tot la Cannes, n-a reusit sa fie egalat in acest an de filmul lui Ron Howard, in ciuda controverselor starnite de romanul lui Dan Brown, a celor 50 de milioane de exemplare vandute in intreaga lume si a celor trei proiectii de presa de la Cannes. Marketingul n-a functionat. De regula, nu stiu de ce, jurnalistii nu se infiinteaza la Cannes din prima zi, iar, cand vin, vin obositi de pe drum si cu putin chef de munca. Faptul ca filmul a beneficiat de trei proiectii de presa nu a facut decat sa creasca numarul cartitorilor, pentru ca tot ce am citit despre el la Cannes era putin magulitor pentru efortul financiar (buget de 125 milioane de dolari) al producatorilor. Deci acei reporteri de mai sus au mers prin Marche du Film si au stat de vorba cu distribuitorii. Toti erau de parere ca nu conteaza ca filmul are cronici proaste. Cei care sunt curiosi sa-l vada se vor duce oricum. Nu dau doi bani pe cronici, merg sa se convinga singuri.
Filmul a fost lansat, dupa cum se stie, in mai multe tari deodata (in Franta, Belgia, Elvetia pe 17 mai, in restul tarilor, inclusiv SUA si Canada, pe 18 si 19), iar succesul de 230 milioane de dolari din primul weekend e suficient ca sa arunce meseria de critic de film in desuetudine. Filmul a fost un succes si in Romania. Furtuna (scumpa), dar tot intr-un pahar Filmul lui Ron Howard nu e genul de film care sa te dea pe spate. Este un film de actiune nu foarte original, chiar daca spectatorul n-a frunzarit dinainte romanul lui Dan Brown. Spectatorul va regasi asemanari si cu seria "Indiana Jones", dar si cu "Matrix", in ceea ce priveste tematica soteriologica de inspiratie religioasa. Insa, daca la fratii Wachowski eroul salvator era un barbat, Neo, in cartea lui Dan Brown si in filmul lui Ron Howard speranta sta intr-o femeie, nu intamplator numita Sophie si interpretata de Audrey Tautou. Dramaturgic, scenariul scris de Akiva Goldsman (colaborator al lui Howard la "O minte sclipitoare" si "Cinderella Man") se desfasoara dupa o schema prestabilita, care bifeaza pe rand, fara jena, toate "momentele subiectului", acordand o mare desfasurare goanei europene a celor doi protagonisti urmariti de membrii organizatiei Opus Dei. Din toata asamblarea si dezasamblarea codului, asemanator unei spirale de ADN in care ideile "periculoase" ale lui Dan Brown au importanta vitala a proteinelor, ramai cu senzatia ca cei care au atacat virulent filmul s-au referit de fapt la alt film. Ron Howard nu are nici elanul (mistic sau nu), nici amplitudinea realizarii unei opere iconoclaste si defaimatoare la adresa Bisericii Catolice.
Autor respectat, cu filme "oscarizate", cineastul semneaza acum un film mai degraba conformist ca abordare, comercial suta la suta, unde probabil imensul buget pus la bataie cerea o tratare in consecinta a subiectului. Mai impresionante sunt cifrele si celelalte date despre productie. De pilda, ca s-a filmat, intr-adevar, si la Luvru, dar in noptile de marti (cand e zi libera), costul total al celor 10 zile fiind de 1,5 milioane de euro. Sali din muzeu au fost insa reconstruite in studiourile britanice Pinewood, iar 150 de tablouri au fost refacute prin fotografiere digitala si pictare ulterioara pe deasupra. Sau faptul ca s-a filmat la biserica londoneza Temple, la Catedrala Lincoln (in loc de Westminster Abbey; se spune ca s-ar fi opus regina), la Catedrala Winchester, la Capela Rosslyn din Scotia. Date fiind desfasurarile de forte si armata de profesionisti care au trudit la realizarea (in secret) a filmului, poleiala tesuta de campania de marketing si chiar si cea a superproductiei de aventuri deturneaza cumva interesul spectatorului de la partile intime, de esenta ale subiectului. Filmul traduce necazurile unei epoci masculine Ceea ce este insa emblematic pentru film e faptul ca el aduce pe ecran, asa cum cartea lui Brown aducea pe tarabe, un aspect nu atat de defaimator pentru religie si pentru biserica cum s-ar crede. Este vorba despre caracterul feminin al lui Dumnezeu, despre partea feminina a creatiei, despre divinitatile feminine care strabat civilizatiile si timpul, despre acel "yin", departe de femYINism (sic), dar aproape de pamant, de matrice, de actiunea in pasivitate, de liniste, de intuitie, de creativitate. Intr-o epoca in care calitatile masculine sunt preponderente (si mai bine cotate) - initiativa, indrazneala, logica -, filmul lui Ron Howard e posibil sa vina, printr-o coincidenta ceruta poate de un context favorabil, ca un raspuns la problemele actuale ale lumii. Si sa propuna o intoarcere la feminin, adica la trasaturile feminine (in macro si micro), care pot salva omenirea de la colaps. Din acest punct de vedere filmul lui Ron Howard merita retinut. S-a intamplat si cu "Titanicul" sa preia si sa arda spaima planetara la schimbarea mileniului. Sfarsitul n-a venit pentru toti, dar a venit pentru cativa tapi ispasitori.
Chiar daca nu si-a propus cu program sa vorbeasca despre defeminizarea civilizatiei, "Codul lui Da Vinci" decanteaza o problema de esenta, propunand, in spatele fictiunii elucubrante, o solutie practica. "Codul lui Da Vinci"/ "The Da Vinci Code" - 2006, regia Ron Howard, scenariul Akiva Goldsman, cu: Tom Hanks, Audrey Tautou, Jean Reno, Ian McKellen, Paul Bettany, Alfred Molina, Jurgen Prochnow. Distribuit de InterComFilm Romania.Un articol de Iulia Blaga
