Sambata, 21 ianuarie
Richard al III-lea se interzice! - ora 19.00
de Matei Visniec
regia: Razvan Muresan
scenografia: Razvan Muresan , Radu Largeanu
„Mari nume: Shakespeare, Meyerhold; o mare piesa: Richard al III-lea; o tema mare: Raul, care isi intinde tentaculele inca vii de sub daramaturile istoriei pentru a ne aduce aminte ca nimeni nu este nici astazi la adapost de morbul ascuns. Iata de ce tanarul regizor Razvan Muresan scutura din nou spectatorul, confruntandu-l direct, intr-o proximitate voit incomoda, cu personajele culese de Matei Visniec dintr-o lume pe care ne dorim cu totii sa o fi lasat in urma. Caci de ce ne-am intoarce azi, din nou, in bezna cenzurii staliniste, in atmosfera aceea de frica, de animalitate, de cruzime, de minutios programata tortura fizica si psihica? Poate tocmai pentru ca nici astazi nu jucam cu cartile pe masa, iar „raul direct, sincer si pur", asa cum ii spune Meyerhold lui Richard, e „ceva ce umanitatea a pierdut de mult": „Astazi raul este invaluit in mii de discursuri despre o lume mai buna. Astazi raul nu vrea numai sa indobitoceasca multimile, dar vrea si sa fie adulat de ele. Raul de astazi [...] vrea sa locuiasca chiar in mintile oamenilor si sa-i domine din interior." Mai ramane insa umanitatea, libertatea interioara, puterea artei de a spune NU.“ (Stefana Pop-Curseu)
Duminica, 22 ianuarie
Arta –ora 19.00
de Yasmina Reza
traducere de Violeta Popa
regia: Sorin Misiriantu
scenografia: Razvan Suhan , Radu Bogdan Lucian
Distributia:
Serge: Dan Chiorean
Marc: Sorin Misiriantu
Yvan: Ruslan Barlea
Marti, 24 ianuarie
Portocala mecanica de Anthony Burgess – Sala Mare, ora 19.00
Regia: Razvan Muresan
Portocala mecanica este cel mai cunoscut roman al lui Anthony Burgess (1917-1993), publicat in 1962 si ecranizat in 1971 de regizorul Stanley Kubrick. Filmul a starnit foarte multe controverse, fiind retras de pe piata timp de treizeci de ani, sporindu-si astfel notorietatea.
Semnificatia titlului o explica chiar autorul romanului, spunand ca o „portocala mecanica" este o veche expresie cockney care se aplica la orice presupune deviere de la norma. „Nimic, de altfel, nu poate fi mai nefiresc decat o portocala mecanica, spune Burgess. In perioada in care lucram in Malaysia ca profesor, elevii mei, cand li se cerea sa scrie un eseu despre o zi in jungla, adesea spuneau ca luau cu ei o sticla de «suc de orang». «Orang» este un cuvant obisnuit in Malaysia si inseamna «fiinta umana». Cockney si limba malaeza s-au contopit in mintea mea si au generat imaginea unor oameni suculenti si dulci precum portocalele, fortati sa intre in forma unor obiecte mecanice".
Miercuri, 25 ianuarie
Cerere in casatorie de A.P. Cehov – ora 19:00
Regia: Sorin Misiriantu
Teatrul Maghiar de Stat Cluj
Vineri, 20 ianuarie
Premiera - Experimentul - Sala Studio, ora 20:00
bazat pe romanul Amantul de Marguerite Duras
Regia: Gábor Viola
Cand razele soarelui patrund pe fereastra, este foarte probabil ca intr-un punct oarecare al camerei sa apara o lumina alba incadrata de umbra tocului ferestrei sau striata de nervurile ramurilor golite de frunze ale copacului din fata casei. Oare acestea exista cu adevarat? Le vad, prin urmare exista. In acelasi timp, stiu ca aceste linii sunt doar inchipuiri, proiectari... Atunci cand ochii mi se concentreaza asupra unor evenimente din trecut, ei se vor, poate, asemeni soarelui sau luminii din proiector. Privirea mea, care patrunde prin multe lucruri, deseneaza o imagine care, in acelasi timp, exista si nu exista. Trecutul devine prezent sau poate doar o proiectare a lui aici si acum. De cate ori fac acest lucru, ideal este sa fiu deschis. Astfel, poate ca imaginea noua si inedita care se desfasoara in fata ochilor mei ma va vraji. Si pe masura ce ma cufund in ea, cautarea, descoperirea si creatia ajung sa se intrepatrunda.
Amintirea este ea insasi creatie. Ne indreptam atentia spre ceva inexistent. Mai precis, ea exista doar ca este invizibila. Facand-o sa se intruchipeze, o reconstituim, o repoetizam. In cate variante? Cate sunt necesare. Prezentul transcrie trecutul, care la randul sau reda prezentul.
Sambata, 21 ianuarie
Fii bun pana la moarte – Sala Mare, ora 19.00
regia: László Béres
Cu supratitrare in limba romana
Romanul Fii bun pana la moarte este cunoscut de multa lume, iar tragedia micutului Misi Nyilas, a pachetului sau si a biletului pierdut este familiara multor cititori. Pentru mine, Fii bun… este un slogan pe care il folosim azi ca pe o banala evidenta careia nu-i atribuim niciun sens profund, prin urmare nici nu incercam sa trecem de pura evidenta. Cred ca a fi bun este sinonim cu a fi cinstit, a te stradui sa fii onest, sa ramai tu insuti in orice circumstanta, atat la nivelul faptelor cat si al asteptarilor. Am putea spune ca, in acest caz, nu este vorba doar de a-ti ramane fidel tie insuti. (László Béres)
Duminica, 22 ianuarie
Galosi - Sala Studio, ora 20:00
Regia: András Visky
Cu supratitrare in limba romana
Piesa Galosi infatiseaza lumea endogama si promiscua a unui orasel ardelean, in care nu poate fi disociata viata prigonitorului de cea a prigonitului, a securistului de cea a intelectualilor si a muncitorilor unsi cu toate alifiile. Toti sunt maghiari, toti se inteleg din jumatati de cuvinte.
Miercuri, 25 ianuarie
In vecii vecilor –Sala Mare, ora 20.00
Spectacol nonverbal
Regia: Dominique Serrand
Joi, 26 ianuarie
Cartea batranilor – Sala Studio, ora 18.00
dupa poemul lui Szilágyi Domokos
Regia: Mihaela Panainte
In drumul spre moartea sa, batranul de parca s-ar intalni cu lucrurile vietii sale-se construieste din elementele vietii discursul funerar. Poate ca pilda ca nici sa sfarsesti nu este atat de simplu. Si alaturi de randurile vorbind despre moarte stau chipuri, printre obiecte dragi. Imaginea, fidela naturii sale adevarate, evoca tot de ceea ce prin cuvintele sale se pregateste sa se desparta.
Teatrul de papusi “Puck”
Duminica, 22 ianuarie
Craiasa Zapezii – ora 10:00
Povestea lui Andersen vorbeste cu caldura si tandrete despre prietenie, intr-un univers dominat de glacial, atat la propriu cat si la figurat.
Obstacolele-test pe care Gerda le depaseste, cu efort si sacrificii, pentru a-si proba devotamentul fata de Edgar, dau seama despre forta unui caracter in devenire.
Pastrand naratiunea si momentele ei cheie, consider totusi ca prologul este placa turnanta a spectacolului – construirea oglinzii, urmata de sfaramarea ei, imprastierea cioburilor deformante si in final refacerea ei – constituie un fir de coerenta literar spectacular.
Ianuarie 2017
