Ilustratia de carte astazi. Un gen minor, o forma de arta pe care n-o mai pretuiesc editorii, n-o mai degusta publicul larg, o formula de expresie plastica ce nu-si mai gaseste locul într-o lume care se deruleaza pe repede înainte. Cu toate acestea, dragostea pentru carte se va îngemana întotdeauna cu dragostea pentru imagine. Un adevar de care a tinut seama graficiana Stela Lie, profesor la Universitatea Nationala de Arte, a-tunci când, împreuna cu absol-ventii promotiei 2003 ai sectiei de grafica, înfiinta un club mai putin obisnuit, Clubul Ilustratorilor de Carte. Prima iesire în lume a acestor curajosi creatori de imagini se întâmpla acum un an, în februarie 2005, la Galeria Simeza, unde deschideau fermecatoarea expozitie intitulata "Imagini care spun povesti". Sprijiniti de Fundatia Pro Helvetia, au expus anul acesta si într-o mica librarie de la Aarau (Elvetia). Iar acum, foarte recent, în cadrul editiei 2006 a Târgului de carte Gaudeamus, i-au încântat din nou pe iubitorii genului cu un nou spectacol vizual, plin de caldura, culoare si voiosie. Un spectacol însotit si de o masa rotunda la care au fost invitati editorii de carte, acesti manageri culturali care ar trebui sa fie direct interesati de oferta generoasa a graficienilor mai tineri sau mai putin tineri din Clubul Ilustratorilor de Carte. S-a lansat cu aceasta ocazie si un prim catalog cu imagini realizate de graficienii clubului. Efectele acestui demers artistic se vor vedea în timp, cu siguranta. Deocamdata, e foarte important ca ei se manifesta articulat în spatiul public. Si ca au atras deja atentia asupra lor.
Dar, revenind la expozitia de grafica destinata cartii, de la Târgul Gaudeamus, editia 2006, nu pot sa nu accentuez asupra faptului ca o expunere atât de vie, de incitanta, de savuroasa pâna la urma, n-am mai vazut de mult timp. Au expus împreuna studenti înca ai sectiei de grafica, tineri absolventi, cu preocupari deja consolidate în zona ilustratiei de carte si artisti mai mult decât consacrati, maestri ai artei contemporane: Geta Bratescu, Silviu Baias, Devis Grebu, Ethel Baias. Spectacolul vizual a fost atât de unitar încât doar etichetele cu numele autorilor deconspirau vârsta artistilor expozanti. Stela Lie a fost si ea prezenta cu lucrari alaturi de fostii sau actualii ei studenti. Ca un joc nesfârsit, coordonat de imaginatie, de bun gust, de umor si bucurie de a trai, asa s-a aratat ochiului expozitia membrilor Clubului Ilustratorilor de Carte si a invitatilor acestuia. Au fost prezenti pe aceeasi simeza si tineri ilustratori de carte din Franta, într-un parteneriat încurajat de evenimentul francofoniei derulat în 2006 în România. Însa, indiscutabil, artistii români, poate din frustrarile estului, poate dintr-o prea mult timp nebagata în seama dorinta de a îmbogati textul literar cu imagine, s-au aratat mai plini de savoare. Au fost expuse imagini deja publicate, alaturi de imagini ale unor carti ce-si asteapta editorii. Cartea pentru copii cu posibilele ilustratii ce i-ar putea spori farmecul s-a aflat la loc de cinste. Mi se pare semnificativ ca unii dintre membrii clubului cocheteaza ei însisi cu literatura si ca au nascocit texte ilustrate de mare frumusete. Tehnicile abordate în expozitie au fost dintre cele mai variate: de la desenul simplu la posibilitatile de ultima generatie ale tiparului digital. Avem acum cea mai buna dovada ca ne-am putea bucura în viitorul apropiat de carti mai frumoase. Ar avea cine sa le conceapa. Trebuie doar sa ne schimbam putin mentalitatea. Si nu voi încheia înainte de a aminti, fiindca se leaga de subiectul acestei cronici, faptul ca Premiul Nobel pentru literatura a fost decernat anul acesta unui roman impresionant ce are ca subiect avatarurile unui mestesug stravechi: ilustratia de carte, respectiv miniatura în spatiul Orientului apropiat si îndepartat (Orhan Pamuk, "Ma numesc Rosu", editura Curtea Veche).
Luiza BARCAN
