1. Considerat de majoritatea criticilor acel pictor care se identifica total cu impresionismul, Monet este ”raspunzator” indirect si pentru numele dat acestuia, dupa ce la prima expozitie a viitorului grup impresionist (deschisa pe 15 aprilie 1874 la Paris, in atelierul fotografului Nadar) a expus printre alte lucrari o panza careia i-a dat titlul de ”Impresie: rasarit de soare”. Vazuta mai tarziu ca un studiu esential pentru viitorul curent, scena marina i-a iritat pe criticii oficiali, care vedeau in picturile grupului de artisti (sau ale ”bandei”, cum au fost numiti la un moment dat) simple schite, neterminate, nedesavarsite, in opozitie cu traditia academica a Salonului oficial. Doar niste impresii, asadar, iar termenul se dorea o rafinata insulta, dar cum si istoria artelor plastice are o doza de ironie va deveni denumirea unui curent imposibil de ignorat, iar lucrarile pictorilor ignorati atunci sunt cautate si cumparate la licitiatii pentru sume record. Cu siguranta ca atunci nimeni, nici macar Monet, nu si-ar fi imaginat o asemenea victorie postuma. 2. Nascut pe 14 noiembrie 1840 la Paris chiar in cartierul Montmartre, viitorul pictor va primi numele de Oscar-Claude Monet (parintii ii vor spune mereu Oscar) si intreaga familie se va muta cinci ani mai tarziu la Le Havre, dupa ce o perioada afacerile tatalui, un respectat negustor, nu mersesera prea bine. Era un nou inceput pentru familia Monet, tatal fiind angajat in cadrul companiei cumnatului sau, dar si un capitol esential pentru pictorul de mai tarziu, care va fi
impresionat si marcat de frumusetea salbatica a locurilor, de felul in care lumina scotea in evidenta culorile si tonurile marine, de atmosfera rurala care il va inspira si fascina mai tarziu. Initial micul Oscar s-a dovedit un talentat si acid caricaturist, realizand portretele (nu arareori cu tuse malitioase) ale profesorilor si localnicilor. Cu rezultate scolare cel mult mediocre si pofta de aventura, Monet nu doar ca si-a gasit o evadare in aceste portrete surprinzator de sigure si mature inca din anii adolescentei, dar de pe la 15 ani multi din Le Havre il cunoasteau drept ”caricaturistul”. Si nu era doar o porecla, viitorul maestru impresionist ajunsese chiar sa isi vanda desenele, primind chiar si comenzi pe care le onora cu seriozitate si pasiune. 3. Privita retrospectiv, cariera lui Monet apare mai mult ca fiind a unui auto-didact, ceea ce nu a insemnat ca pictorul nu si-a gasit diverse influente in momentele cheie, acei artisti si graficieni care i-au fost adesea si prieteni, l-au inspirat si i-au sugerat tehnici, teme si motive, ajutandu-l sa isi defineasca si rafineze stilul fara a deveni un imitator al vechilor maestri sau al profesorilor sai. Interesant este ca primul sau indrumator a fost initial un artist pe care Monet il ironiza, considerand ca nu poate invata mare lucru de la Eugene Boudin (1824-1898), interesant si puternic peisagist, care ii va fi prieten si il va ajuta sa descopere frumusetea naturii, mai ales a scenelor marine, si cel care il va incuraja sa lucreze in aer liber. A fost si cel care l-a incurajat pe Claude Monet sa se dedice picturii, desi tatal, refractar la o asemenea idee, isi dorea ca Oscar sa intre la randul sau in afaceri, devenind un comerciant de succes.
4. De la bun inceput Monet a fost atat de sigur pe sine incat nu doar ca a refuzat ideea unei scoli academice, traditionale, refuzand sa se inscrie la Scoala de Arte Frumoase din Paris, dar a ales (spre furia tatalui, care a refuzat sa ii mai dea vreun ban) neconventionala si mai prost vazuta Academie Elvetiana. A fost elevul lui Charles Gleyre, i-a cunoscut pe Renoir, Sisley, Bazille, alaturi de care va lucra in aer liber in apropierea Parisului, a experimentat, a descoperit viata boema si lucreaza cu o energie si vitalitate surprinzatoare pentru o fire care, asa cum isi aminteau mai tarziu cei care l-au cunoscut, avea momente de criza in care isi pierdea increderea in sine si chiar se gandea sa renunte la pictura definitiv.
5. Cand a trebuit sa isi satisfaca serviciul militar Claude Monet a ajuns in Algeria, spatiu pe care il cunostea mai curand din picturile lui Delacroix si pe care spera sa il descopere ca o noua sursa de inspiratie. Facand parte dintr-un
regiment de cavalerie usoara, pictorul ar fi trebuit sa ramana aici pret de sapte ani, dupa ce tatal sau, furios ca fiul nu vrea sa urmeze pasii unei cariere traditionale in pictura academica, refuzase sa plateasca pentru ca Monet sa fie scutit de armata. Artistul a lucrat putin in Algeria, multe dintre desene si picturi fiind ulterior pierdute, dar a fost atras de luminozitatea intensa a peisajelor. Peste un an se imbolnaveste de febra tifoida, ajungand in Franta in stare grava, si cu ajutorul familiei reuseste sa fie lasat la vatra, singura conditie fiind sa urmeze cursurile Scolii de Arte Frumoase din Paris. Ceea ce initial Monet a acceptat, insa doar formal, fiind interesat de noua pictura si nu de cursurile si stilul traditional, pe care le vedea ca prafuite, inutile, o pierdere de vreme. 6. Daca mare parte a vietii Monet a impartasit soarta multor colegi de generatie, reusind cu greu sa isi castige un trai modest si trecand prin crize financiare care ii provocau puternice depresii, a avut sansa ca in 1871, la Londra, sa il intalneasca pe Paul Durand-Ruel (1831-1922), negustor de arta foarte interesat si apropiat de impresionisti (Renoir va picta un expresiv si incantator portret al acestuia), care a jucat si rolul de protector al acestora. Un aparator si sustinator al impresionistilor, va fi personajul providential pentru Monet, asigurandu-i acestuia atat de mult dorita independenta financiara, si chiar daca pictorul nu a devenit peste noapte bogat macar a putut sa lucreze zilnic.
7. Claude Monet a fost casatorit de doua ori. Prima sotie, Camille Doncieux, ii va servi ca model pentru numeroase lucrari, dar in 1878, dupa doar opt ani de mariaj, este rapusa de un cancer uterin, iar Monet va realiza o zguduitoare pictura care o infatisa pe patul de moarte. Artistul s-a casatorit mai tarziu cu Alice Hoschede, alaturi de care isi va petrece tot restul vietii si care il va sustine si incuraja cu un surprinzator devotament chiar si in perioadele mai putin faste. De altfel spre sfarsitul vietii va ramane aproape singur, dupa ce isi pierde fiul, a doua sotie, pe bunul sau prieten Renoir, iar cataracta il face sa vada tot mai slab, desi continua sa picteze.
8. In afara de pictura, Claude Monet a fost si un pasionat gradinar. In 1883 incepe sa lucreze in micul sat Giverny, unde ajunsese in cautarea linistii si izolarii de care avea atat de multa nevoie pentru opera sa. Egoist, distant si dificil (asa cum aveau sa il descrie multi dintre cei care il cunoscusera), interesat parca doar de picturile sale, va transforma mica proprietate intr-un paradis pentru orice pasionat de natura dupa ce reuseste sa cumpere in 1893 terenul pentru
viitoarea sa gradina, un spatiu luxuriant in maniera japoneza (era de altfel indragostit de arta nipona) unde isi va ridica si un atelier cu pereti de sticla, ca o sera. Iar sevaletul era unul special, cu roti, pentru ca Monet sa il poata misca oriunde. 9. A fost un artist deosebit de prolific, lasand aproape 2000 de tablouri terminate, alaturi de numeroase studii si desene. In momentele sale de criza si depresie, cand nimic nu il mai multumea, obisnuia sa distruga pur si simplu panzele care nu ii placeau, ajungand chiar sa le taie in bucati sau sa le arunce in foc, si este greu de estimat astazi cate dintre lucrarile sale au avut aceasta soarta. Iar cand vine vorba de Monet cei mai multi il cunosc pentru seria de tablouri infatisand superbii nuferi ingrijiti cu migala de artist, si nu este vorba de cateva lucrari ci de o serie de aproximativ 250 de panze, variatiuni pe aceeasi tema, realizate in peste doua decenii de viata si raspandite astazi prin diverse muzee si colectii. Nu era singura data cand Monet revenea la aceeasi tema, fascinat de felul in care lumina putea sa schimbe totul, si a facut-o cu scenele marine, de iarna, cu imaginea cetoasa a Parlamentului londonez si lista poate continua.
10. Amintindu-si poate cu amuzament pe perioada in care supravietuise multa vreme hranindu-se in principal cu banalii cartofi (si nu singur ci alaturi de prietenul sau Renoir) Claude Monet va deveni spre sfarsitul vietii nu doar un rafinat gurmand, dar si un inspirat bucatar, pasiune care il va face ca in jurnalele sale sa noteze inclusiv retete, de la cele rustice, traditionale, la cele cu influente si mirodenii indraznete.
Foto: wikipedia.org
