(Tulcea, 1903- Bucuresti, 1977) Nascut in 1903, a inceput sa picteze la Tulcea, pe vremea cand era ucenicul lui Mihail Paraschiv, pentru a urma ulterior cursurile Scolii de arte frumoase din Bucuresti (1921-1928), unde i-a avut ca profesori pe G.D. Mirea si Camil Ressu. Pentru un timp a facut parte din grupul artistilor ce formau "Scoala de la Baia Mare". Atras de viata culturala franceza, pleaca la Paris, unde studiaza la Academia Julian si lucreaza un timp in atelierul lui Andre Lhote. Din 1948 devine profesor si ulterior rector (1957-1968) al Institutului de arte plastice "N. Grigorescu" din Bucuresti. Primeste numeroase distinctii : Laureat al Salonului oficial din 1930, Premiul de Stat in 1955, Premiul "Ion Andreescu" al Academiei Romane in 1956, titlul de "artist al poporului" in 1964, devenind in final si membru al Academiei Romane. Viziunea lui Ciucurencu asupra subiectelor este marcata de nostalgia spatiilor Deltei Dunarii, cunoscute in copilarie : orizonturi larg deschise, linistite, monocrome, dar si de influentele din perioada pariziana - constructie, rigoare, picturalitate. Pentru Ciucurencu pictura este in principal un mod de comunicare intre viziunea sensibila a artistului si realitatea din jur. A fost un mare admirator al lui Luchian si a incercat mereu prin operele sale sa pastreze legatura dintre vizibil si universul sau liric. A abordat subiecte diverse: portrete (Autoportret, Mama artistului, G. Calinescu), peisaje, naturi statice, toate tratate cu un stil remarcabil si personal, incercand prin sinteza o simplitate a imaginii. Un pasionat al cromaticii, in lucrarile sale coloritul fiind realizat prin opozitia intre culorile calde si reci, intuneric si lumina, retinand doar elementul esential si eliminandu-le pe celelalte secundare sau care puteau distrage de la ideea esentiala. Dorinta lui de echilibru si simplitate se remarca in fiecare lucrare realizata de Ciucurencu. Imagine : "Calcatoreasa" ; "Flori" |