Una dintre capodoperele perioadei elenistice, un ansamblu uluitor sculptat dintr-un singur bloc de marmura de trei sculptori ai scolii de pe insula Rhodos, Hagesandros, Polydoros si Athanadoros, sculptura poate fi admirata astazi la Muzeul Pio Clementin, iar vizitatorii care ajung in micul rond unde este asezata, alaturi de alte creatii aproape la fel de impresionante, vor fi cu siguranta uluiti de finetea detaliilor si forta expresiva. Scena ce surprinde pedepsirea de catre zei a preotului Laocoon din Troia, alaturi de fiii sai, cei trei fiind ucisi de cumpliti serpi marini, a impresionat inca de cand, mai mult din intamplare, a fost dezgropata in veacul al XVI-lea.
Descoperita pe 14 ianuarie 1506 in apropiere de bazilica Santa Maria Maggiore (Roma), pe locul unde atunci se gasea podgoria lui Felice de Fredis, lucrarea se gasea in relativa buna stare (lipseau cateva bucati, precum bratul drept al lui Laocoon), dar era cea descris de Plinius cel Batran in a sa Istorie naturala. Supusa de-a lungul secolelor mai multor interventii de restaurare, pana la versiunea ce poate fi admirata astazi la Muzeele Vaticane, despre Laocoon si fiii a circulat in epoca si mai tarziu supozitia ca este in fapt un fals contemporan, realizat de nimeni altul decat Michelangelo (unul dintre cei care identificasera lucrarea) pentru Papa Iulius al II-lea, zvon care a starnit atunci multe controverse si supozitii. Pentru scurta vreme ansamblul a fost expus la Luvru, dupa ce fusese luat de trupele lui Napoleon, fiind in cele din urma inapoiat Vaticanului in anul 1816.
2. Bustul lui Nefertiti, Neues Museum, Berlin
Una dintre capodoperele artei antice egiptene si o reprezentare de o eleganta frumusete care a devenit in mentalul colectiv unul dintre reperele fascinantei civilizatii de la umbra piramidelor, aceasta reprezentare minunat pastrata pentru vechimea ei a fost descoperita in 1912, in ruinele fostei capitale Amarna. De altfel nu este singurul portret al frumoase si misterioasei Nefertiti, despre care se stiu astazi prea putine, insa simetria visatoare a chipului, expresia de noblete absenta, minutiozitatea cu care mestesugarii de altadata au reusit sa surprinda fizionomia reginei Egiptului in versiunea aflata la Berlin au impresionat intotdeauna. Se stie ca Nefertiti a fost regina si “Marea sotie” a faraonului Amenhotep al IV-lea, cunoscut si ca Akhenaten, si ar fi domnit intre 1379 si 1361 I.d.Hr, dar ar fi fost si soacra (iar dupa unele surse si mama vitrega) a unuia dintre cei mai cunoscuti faraoni din istoria Egiptului antic, Tutankhamon. Daca astazi avem prea putine informatii despre adevarata Nefertiti, la un moment dat numele ei dispare pur si simplu din insemnarile oficiale, ceea ce ar putea insemna si ca cea altadata temuta si adorata cazuse in dizgratie, bustul sculptat cu migala in piatra de calcar ramane una dintre capodoperele antichitatii.
3. Nilul, Muzeul Pio Clementin, Vatican
Un alt ansamblu statuar descoperit la Roma cu doar cativa ani dupa Laocoon, in 1513, se presupune ca ar fi fost prima data instalat intr-un vechi templu roman, unde ar fi fost venerate zeitatile egiptene Isis si Serapis. Datand probabil din secolul al III-lea I.d.Hr., o reprezentare alegorica a Nilul in chip de batran cu o barba bogata si parul lung, in maniera tipica pentru sculptura elena clasica, inconjurat de copii care par ca se joaca in jurul lui si cu el, fara sa lipseasca o reprezentare la scara redusa a Sfinxului sau simbolurile abundentei (granele, fructele), este categoric una dintre cele mai frumoase sculpturi ce pot fi admirate in lunga galerie de sculpturi antice. Fiind vorba de o reprezentare a Nilului in partea de jos a compozitiei sunt prezenti si crocodili sau hipopotami pentru ca pe langa abundenta adusa de ape sa fie incluse si creaturile ce au dobandit in religia si mitologia egipteana insusiri magice. Interesant este ca o varianta a uneia dintre cele mai importante ansambluri statuare de la Vatican poate fi admirata la Roma, in Piazzetta Nilo, cu mai putine detalii decat cea de la Muzeul Pio Clementin (lipsesc cei 16 copii) dar cu un corn al abundentei mai bine reprezentat, Sfinxul si o fizionomie diferita a venerabilului batran ce ocroteste regatul Egiptului.
4. Discobolul
O creatie a legendarului sculptor elen Miron, considerata de contemporanii sai drept capodopera artistului, Discobolul este una dintre cele mai des intalnite, imitate si copiate posturi din istoria sculpturii antice. O imagine plina de tensiune si forta a unui tanar aruncator de disc, surprins intr-un instantaneu ce poate servi ca o lectie de compozitie si echilibru, Discobolul original (astazi pierdut) ar fi fost turnat in bronz, in perioada 460-450 I.d.Hr, dar desi nu mai avem prima versiune este binecunoscut, asa cum s-a intamplat cu multe sculpturi grecesti, datorita copiilor romane, majoritatea in marmura alba, dar si unele mai mici in bronz. Asociat mereu ideii de sport si competitie, Prima copie a celebrului Discobol a fost descoperita in 1781 si avea sa fie instalata la Roma, atragand numerosi vizitatori, dar a avut si o complicata istorie. In 1938 statuia avea sa fie vanduta Germaniei naziste, la cererea expresa a lui Adolf Hitler, fiind recuperata abia in 1948, cand este instalata in Muzeul National de la Roma, la Palazzo Massimo. Alte versiuni pot fi admirate la British Museum sau la Muzeele Capitoline, in vreme ce sub forma de copie de dimensiuni reduse, adesea din gips, Discobolul poate fi intalnit in numeroase colectii mai mult sau mai putin valoroase, dar si sub forma de reproducere de serie cu valoare mai curand artizanala.
5. Venus din Milo, Muzeul Luvru, Paris
.jpg)
Una dintre atractiile renumitului muzeu parizian este si una dintre cele mai cunoscute statui din lume, reprodusa, imitata, parodiata in nenumarate ocazii, intalnita pe cani, tricouri sau afise, animata sau copiata cu rabdare de noi si noi generatii de artisti plastici, intr-o ucenicie care nu ar trebui sa se lipseasca de arta antica. Descoperita pe 8 aprilie 1820 pe insula Milo (Marea Egee), printr-una din acele intamplari fericite care devin ulterior capitole de istorie a artei, statuia de o surprinzatoare gratie era din pacate, asa cum s-a intamplat adesea, incompleta. Lipseaua bratele si soclul, parti foarte probabil pierdute pentru totdeauna in absenta unei descoperiri miraculoase, si potrivit specialistilor este o statuie greceasca, realizata in jurul anilor 130 – 100 I. d. Hr, cel mai probabil opera lui Alexandros de Antioch. S-au facut numeroase speculatii privind pozitia bratelor acestei minunate Venus din Milo (desi tinand cont ca este o lucrare din Grecia antica numele zeitei iubirii si frumusetii ar trebui sa fie cel elen, de Afrodita, si nu cel roman), iar povestea felului in care a ajuns la muzeul francez a fost in sine o aventura. Dupa ce un taran grec pe nume Georgos Kentrotas a descoperit sculptura, a vandut-o francezilor. Insa atunci cand plata a intarziat, acelasi Georgos nu a ezitat sa gaseasca un alt cumparator, un traducator din Istanbul, care a si pus statuia pe primul vapor spre Istanbul. Din fericire ambasadorul Frantei, Hermes de Marcellus, a intervenit, s-a folosit de calitatea sa oficiala si in cele din urma a reusit sa anuleze vanzarea, iar Venus din Milo a fost daruita Frantei ca un dar si un omagiu.
Foto: wikipedia.org, museivaticani.va,
