Vazut astazi drept capodopera lui Seurat si lucrarea ce ii defineste cel mai bine stilul considerat in epoca experimental, avangardist sau ridicol, in functie de tabara, tabloul avea sa fie expus la ultima expozitie a grupului impresionist, in vara anului 1886. O lucrare devenita iconica, reprodusa si imitata in nenumarate ocazii, una dintre cele mai cunoscute compozitii ale epocii, a fost pur si simplu desfiintata de criticii vremii, care nu gaseau absolut nimic onorabil sau macar bine facut pe panza de dimensiuni mari, un nou gest scandalos al acestor artisti care, cu siguranta, vor fi uitati in doar cativa ani. Dincolo de tehnica, tabloul a iesit inca de la inceput in evidenta prin lumina calda a verii, prin cromatica, prin felul relaxat in care personajele se bucura de cateva ore de relaxare, departe de tumultul citadin.
2. Claude Monet – Camp cu maci (1873)
Tabloul poate fi vazut astazi la Musee d’Orsay, si este una din acele compozitii pline de lumina si caldura, de bucuria unei zile frumoase de vara, o lucrare pe care Monet avea sa o expuna in premiera la cea dintai expozitie a grupului impresionist, in 1874. Era si una dintre cele mai bine picturi din 1873, an in care Monet se gasea deja la Argenteuil, loc plin de vitalitate si frumusete rustica unde se stabilise inca din 1871, cand se intorsese din Anglia, si unde avea sa ramana pana prin 1878. Artist prolific si in egala masura mereu nemultumit si pretentios cu sine, Monet a fost se pare multumit de acest “Camp cu maci”, astazi una dintre cele mai cunoscute panze ce ii poarta semnatura, si frenezia tuselor de culoare, luminozitatea fierbinte a cerului, cele doua personaje (foarte probabil sotia lui Monet, Camille, alaturi de fiul lor, Jean), totul este intr-un echilibru cromatic de o expresivitate greu de egalat. Un tablou in care vara este prezenta, vie, dominatoare si plina de veselie.
3. Vincent van Gogh – Recolta (1888)
O lucrare din colectiile muzeului ce poarta numele artistului cu un destin atat de tragic, Recolta a fost inspirata de verile sufocante, calduroase, rustice petrecute in partea de sud a Frantei, la Arles, iar culorile sunt puternice, intense, parca la randul lor cotropite de lumina soarelui. Lui Vincent van Gogh ii placea sa plece pur si simplu si sa lucreze in natura, devenise o prezenta obisnuita pentru locuitorii din zona (chiar daca majoritatea il vedeau ca pe un orasean ciudat, pe care poate era mai bine sa il eviti) si sa incerce mereu sa prinda pe panza exact acele jocuri de lumini, aerul fierbinte care tremura in fata lui, campurile, taranii iesiti la lucru, casele. Era fascinat de lumea direct si autentica pana la brutalitate, lucra mai mult ca oricand, si lumea rurala continua sa il pasioneze pana la obsesie. A fost entuziasmat de rezultatul muncii sale, Recolta fiind unul dintre tablourile de care se declara mai mult decat multumit, chiar il vedea ca o veritabila capodopera. Prea putini l-ar fi inteles atunci, dar privit astazi pare un tablou in care vara este vie, respira, domina totul.
4. Gustave Caillebotte – Barbat pe balcon, Bulevardul Haussmann (1880)
Daca majoritatea artistilor prefera cand vine vorba de vara un peisaj plin de lumina, caldura si culoare – atunci cand nu folosesc, asa cum o faceau academistii, motive mitologice si istorice – Gustave Caillebotte transpune atmosfera unei zile de vara in planul citadin al Parisului, iar balconul cu vedere spre Bulevardul Haussmann devine centrul compozitiei. In locul unei scene de interior subiectul este lumina verii asupra bulevardului strajuit de arbori cu frunzisul intr-o nuanta intensa, cu o prospetime din vremurile de odinioara, un oras care nu este poluat, supra-aglomerat, pe care astazi il privim cu fascinatia similara celei pe care o simti cand rasfoiesti un album cu fotografii de odinioara, carti postale vechi de peste un secol care odinioara costau o nimica toata, iar astazi ajung la preturi fabuloase in licitatii. Personajul-privitor este elegant, relaxat, privind de la un nivel inalt (apartamentul sau este intr-o zona foarte buna a Parisului) un oras care ii este familiar, cu care s-a obisnuit si pe care il iubeste, care i-a oferit foarte mult si pe care simte ca mai are un pas pana sa il cucereasca. Un veritabil Bel Ami surprins intr-un moment de relaxare, bucurandu-se de atmosfera unei veri pariziene.
5. Edward Hopper – Seara de vara (1947)
Un pictor citadin ale carui tablouri sunt mereu marcate de o tandra nostalgie, Hopper nu incearca la fel ca nenumarati alti pictori sa surprinda o zi calduroasa de vara, plina de soare, lumina si relaxare. Pentru el acest tablou este inspirat de momentele in care s-a intunecat, nu mai este atat de cald, iar cele doua personaje surprinse in fata usii par ca se odihnesc dupa o intalnire. Si-au spus multe, poate s-au simtit bine impreuna, a fost o dupa-amiaza de vara care ajunge sa te apropie, dar acum oboseala si placerea de a te bucura de cateva minute de racoare si liniste sunt mai atragatoare decat distractia si petrecerile. Privitorul se va simti poate stanjenit. Doar uitandu-se la cei doi pare ca este indiscret, un intrus intr-un moment intim, tandru, dar o tandrete casnica, domestica, interesanta tocmai prin comun, prin obisnuit. Manuind neasteptat de inspirat limbajul expresiv al sugestiei, Hopper te face sa simti racoarea unei seri de vara, mirosurile orasului dupa o zi calduroasa, magnetismul casei in fata careia s-au oprit cei doi.
Foto: wikipedia.org, edwardhopper.net
