- Imi pare rau ca ai venit la mine sa furi ceva si nu gasesti nimic. Din pacate nu am altceva sa-ti dau decat hainele
de pe mine. Ia-le daca iti sunt de trebuinta. Maestrul Zen si-a scos hainele saracacioase si le-a dat hotului speriat, care le-a adunat si a rupt-o la fuga in noapte. Inteleptul a iesit dupa el, gol asa cum fusese adus pe lume, l-a privit cum se indeparteaza in goana, apoi s-a uitat la cer. Era o noapte frumoasa, calda, cu luna plina.
- Bietul de el, a soptit maestrul. Ce pacat ca nu pot sa-i daruiesc aceasta luna atat de frumoasa.
Ucenicul simtea ca isi pierde vremea pe langa maestri si nu intelege deloc ce inseamna Zen si iluminarea. Intr-o seara a avut un vis minunat in care se plimba multa vreme prin padurea din apropiere, plina de culori, animale, plante, mirosuri si lumina, pana cand o voce i-a spus ca va gasi raspunsul la intrebarile sale aici, departe de oameni. A doua zi foarte devreme ucenicul a plecat in padure si a mers ore intregi, pana cand langa un mic parau a intalnit o biata vulpe careia ii lipseau picioarele. Cum ar putea un animal care nu se poate misca sa supravietuiasca intr-o lume atat de cruda? S-a ascuns si a asteptat. Nu peste multa vreme din tufisuri a iesit un minunat si puternic tigru, care i-a adus vulpii o bucata mare de carne proaspata, iar animalul ologit a inceput sa manance, in timp ce prietenul sau statea langa vulpea si o pazea. Acesta este secretul, si-a spus ucenicul. Cumva lucrurile se rezolva mereu, trebuie sa ai incredere ca exista un plan si tot ce trebuie e sa lasi existenta sa curga in jurul tau. Asa ca s-a asezat pe jos si a inceput sa astepte ca cineva sa ii aduca apa, mancare si sa il pazeasca de pericole. Dupa cateva zile, cand era sfarsit de sete si de foame, a avut un nou vis. De aceasta data nu se mai plimba prin padure, ci in fata i-a aparut vulpea fara picioare, care i-a spus privindu-l cu mila:
- Nu ai inteles nimic. Tu nu trebuie sa fii in locul meu. Tu trebuie sa fii tigrul.
Un tanar bogat si dornic de invatatura venise la un renumit maestru pentru a-i pune o singura intrebare.
- Si eu am in mine natura lui Buddha, nu-i asa?
- Nu, nu o ai, i-a raspuns maestrul Zen dupa ce i-a aruncat o privire fugara.
- Cum nu? Dar tu ai spus mereu ca natura lui Buddha se gaseste in tot, si in oameni, si in animale, chiar si in plante. De ce sa nu o am si eu?
- Pentru ca tu ai intrebat.
Maestrul Zen a primit intr-o seara vizita unui celebru profesor, considerat cel mai intelept din marele oras. Cei doi s-au asezat la o ceasca de ceai, iar profesor l-a intrebat pe maestru ce inseamna de fapt Zen, cum i-ar putea sa i-l explice si cum el ar putea sa il invete cat mai repede, pentru ca la randul sau sa ii lamureasca pe studenti. Maestrul a tacut si a continuat sa toarne ceai in ceasca oaspetelui, pana cand aceasta a dat pe afara.
- Ai grija, a spus profesorul mirat, o sa versi tot ceaiul pe masa.
- Tu esti la fel ca ceasca, i-a raspuns maestrul. Cum ati putea sa-ti spun ce este Zen daca nu iti golesti inainte ceasca?
Un respectat samurai a venit la batranul intelept si l-a intrebat:
- Este adevarat ca exista Rai si Iad sau e totul doar o poveste?
- Tu cine esti? i-a raspuns batranul, privindu-l lung.
- Sunt un samurai, un temut razboinic.
- Tu razboinic? Arati mai curand a cersetor decat a samurai. Ce nobil ar vrea sa te aiba in serviciul tau?
Furios, samuraiul a pus mana pe sabia de la brau si a scos-o pe jumatate din teaca.
- Ce vrei sa faci cu sabia aia? Nu crezi ca esti prea slab si prea temator ca sa ma lovesti pe mine cu ea?
Pierzandu-si mintile, samuraiul a tras sabia din teaca si s-a pregatit sa loveasca.
- Iata cum se deschid portile Iadului, i-a spus calm inteleptul.
Samuraiul si-a dat seama ca a gresit, a bagat din nou sabia in teaca si s-a plecat, cerandu-si iertare.
- Si iata cum s-au deschis portile Raiului, i-a mai spus batranul, zambind.
Foto: wallpaperaccess.com
