2. Cinci sate cu o lunga istorie si arhitectura traditionala alcatuind Cinque Terre, una din acele atractii turistice ale Italiei rustice, adevarate, cu o poveste in spate, si daca nu este administrativ un adevarat urias este un spatiu cu o identitate aparte. Avand inceputurile inscrise in documente in vremurile medievale, cele cinci localitati presarate pe colinele de la malul marii sunt tot atatea comunitati distincte si totusi unite prin limba, arhitectura, atmosfera si coloritul pastelat al majoritatii constructiilor, vechile sate de pescar avand o eleganta vetusta aproape magnetica. De la prima vedere cromatica exterioara a caselor inalte (potrivite pentru a lasa aerul cu miros sarat sa racoreasca incaperile) se armonizeaza nesperat cu natura din jur, cu nuantele apei, muntilor si vegetatiei, iar Cinque Terre devine astfel un tot, un veritabil refugiu in fata ritmului agitat al vietii contemporane.
3. Si in Sintra (Portugalia) prospetimea nuantelor pastelate ce acopera o buna parte dintre cladirile istorice – centrul de atractie fiind de departe Palatul Pena – evoca o lume de basm, eleganta, frumoasa, plina de lumina si fericire, iar in afara edificiilor cu povesti si vechi familii vizitatorii pot explora manastirile, ruinele, pot sa se bucure de congruenta cromatica a gradinilor exotice, bine ingrijite, de plaje sau pur si simplu de o plimbare pe vechile strazi ale orasului. Palatul Pena este una din acele creatii arhitecturale in care traditia, elementele decorative inventive si influentele diverse sunt inspirat reunite intr-o sinteza care cel putin pe hartie ar fi cel putin riscanta, dar aici functioneaza. Iar coloritul viu, desprins mai curand dintr-o pictura plina de vitalitate decat dintr-un plan de constructie face din intregul ansamblu un palat demn mai curand de un film Disney.
4. Orasul polonez Zamosc nu este o asezare foarte mare, dar cei care ajung pentru prima oara in piata sa centrala, de secole loc de intalnire, promenada si afaceri, se vor gasi intr-un spatiu alcatuit din constructii istorice inalte, cu arcade, elemente decorative de o surprinzatoare diversitate si totusi formand un intreg coerent – statui, basoreliefuri, cornise, frontoane – totul nesperat de bine pastrat. De fapt aceasta parte veche a orasului a fost deja inclusa pe lista patrimoniului cultural UNESCO, iar cei care se tem ca aici casele si pravaliile sunt vopsite in culori sumbre si triste, conventionale, vor avea o mare surpriza. Verdele, galbenul, caramiziul, albastrul intens sunt completate de alb si luciul metalic al elementelor de acoperis, intr-o explozie de culoare ce face mai mult pentru promovarea identitatii locale decat orice ghid sau campanie.
5. Valparaiso (Chile) a fost pentru Pablo Neruda mai mult decat orasul “sau”, a fost spatiul care l-a inspirat, pe care l-a cunoscut si l-a trait, caruia probabil ca ii stia nu putine dintre taine si se plimbase adesea pe strazile inguste, descoperind poate unele case si magazine uitate astazi. In prezent Valparaiso este in continuare un amestec de culori vii, pastelate, vesele, care transforma orice locuinta intr-o surpriza placuta cu aer exotic, alaturi de picturi murale dominate de formele traditionale, strazi pietruite, cafenele, baruri, mici magazine pentru toate gusturile. Dar dincolo de entuziasmul stilului de viata orasul impresioneaza prin vitalitatea cromatica, seducatoarea si convingatoare pentru orice vizitator.
Foto: needpix.com, wikipedia.org, wallpaperflare.com, pinterest.com