1. Cleopatra (1917): considerat astazi de istoricii de film una dintre cele mai importante pelicule in care a jucat enigmatica Theda Bara, una dintre primele femmes fatales, Cleopatra a fost regizat de J. Gordon Edwards si, potrivit surselor de epoca, era o superproductie cu un buget urias pentru acea vreme (echivalentul a aproape 10 milioane de dolari astazi) si peste 2000 de figuranti.
Pentru a nu mai vorbi de costume, decoruri scumpe, o Theda Bara care ar fi uluit un public inca departe de a se fi obisnuit cu atata indrazneala pe marele ecran, carismatica actrita reusind sa provoace si chiar sa scandalizeze spectatorii cu gusturi mai puritane. Din pacate astazi mai avem doar cronicile si articolele din presa epocii, cateva imagini si putine, foarte putine fragmente de film.
La fel ca majoritatea peliculelor in care a jucat Theda Bara (aproape uitata astazi) si acesta ar fi fost distrus in 1937, cand un incendiu a devastat arhiva studiourilor Fox, o eveniment tragic ale carui circumstante nu vor fi poate lamurite cu totul vreodata. Pierdut pentru totdeauna (daca printr-un miracol nu se va gasi o copie, asa cum s-a intamplat cu alte titluri) Cleopatra ramane un titlu care ar valora enorm, atat material cat si sentimental, pentru colectionari si specialisti.
2. Hollywood (1923): cum ar fi primit astazi acest film mut, daca ar fi relansat pe DVD, eventual insotit de documentare, imagini de arhiva si avand in spate o campanie publicitara inteligenta? Ar putea fi un succes macar pentru pasionati, deoarece apar aici peste 40 de vedete ale cinemaului mut, de la Chaplin si Cecil B. DeMille la Douglas Fairbanks Sr., Mary Pickford, "Fatty" Arbuckle, Gloria Swanson si altii, nume care astazi spun prea putin publicului, exceptie fiind istoricii si criticii de film. Comedia cu accente tragice regizata de James Cruze a fost atunci un succes, a avut in fundal un mecanism de promovare bine gandit (si din fericire asa avem astazi afise, articole, cronici si recenzii, precum si fotografii), si povestea tinerei naive care incearca, fara succes, sa dea lovitura la Hollywood, a prins la public.
Desi mai curand numarul impresionant de vedete ce se jucau "pe sine" - in definitiv era o ampla fresca din cetatea filmului, Hollywood, unde Chaplin era Chaplin - a fost principala atractie. A fost si primul dar si singurul rol pentru ingenua Hope Drown, ce a renuntat apoi la perspectiva unei cariere cinematografice. Si ironia finala este ca o cronica a Hollywood-ului de atunci, cu atatea vedete, nu mai exista astazi.
3. London After Midnight (1927): Lon Chaney a fost unul dintre marii actori ai filmului mut, si nu intamplator era numit "Omul cu o mie de fete", pentru ca de fiecare data, fie ca era vorba de Fantoma de la Opera sau de Cocosatul de la Notre Dame, reusea sa isi socheze colegii de platou, regizorul si cu atat mai mult spectatorii.
Publicul il adora, o vedeta a filmelor sumbre, tensionate, prefigurand horror-ul de mai tarziu, dar cu o componenta teatrala pierduta astazi. Chaney isi aplica singur machiajul si adesea isi proiecta costumele, surprindea mereu prin ingeniozitate si devenise un adevarat maestru pentru mai tinerii colegi care nu puteau decat sa viseze la faima sa. Presa nu il putea ignora (atunci cand nu il adora de-a dreptul), filmele sale adesea terifiante - in special pentru gusturile de atunci - erau mereu succese de box-office, si acest London After Midnight, cu un Lon Chaney in dublu rol, este o poveste politista care a fost o reusita.
Si astazi este (foarte probabil) doar o legenda a filmului mut, existand doar imagini si articole, dar nici macar cateva minute de pelicula. Ultima copie ar fi fost mistuita intr-un incendiu in 1967. Ca in mult alte cazuri s-a sperat ca mai exista si altele, asa cum s-a intamplat cu Nosferatu sau cu Metropolis, insa pana acum e doar o dorinta.
4. The Great Love (1918): chiar daca astazi numele de D.W. Griffith este asociat cu Birth of a Nation, controversatul sau film, uriasul regizor care a marcat definitiv perioada de inceput a filmului a reusit mult, mult mai mult. Si chiar daca ulterior a incercat si cinematograful cu sunet tot cel mult ii oferise libertatea care se potrivea perfect stilului revolutionar, indraznet, provocator pe care si-l formase rapid.
Dar intre filmele sale s-a numarat si acesta, avand-o intr-unul din rolurile principale pe Lillian Gish, carismatica actrita care nu doar era preferata lui Griffith, dar si una dintre persoanele care i-au fost cu adevarat apropiate. O melodrama in stilul epocii, este si un document vizual unic, pentru ca are inserate imagini cu Marea Britanie si Franta in perioada Primului Razboi Mondial, inclusiv un bombardament asupra Londrei. Sau ar putea fi. Este unul dintre filmele pierdute ale lui Griffith, si pana acum, in ciuda eforturilor si cercetarilor in arhive, nimeni nu a putut sa gaseasca macar cateva secvente.
5. 4 Devils (1928) F.W. Murnau este considerat astazi unul dintre cei mai importanti regizori de film, si spre deosebire de alti cineasti din istoria filmului mut din fericire s-au pastrat o duzina de titluri integral si o parte din cel de al treisprezecelea, un adevarat record pentru acest fascinant capitol al cinematografiei. Faust a fost ultimul proiect realizat in Germania, si atunci a fost considerat un triumf artistic fara precedent. Nosferatu, un film cu o istorie pasionanta, la un pas de a fi distrus pentru totdeauna, ramane astazi unul dintre titlurile esentiale ale filmului mut, cu numeroase cadre si scene iconice. Insa printre cele pierdute cel mai cautat ramane astazi "4 Devils", un film "american" din 1928 produs de William Fox si considerat in presa de epoca drept cel mai bun film al anului. O drama din lumea circului, "4 Devils" avea (potrivit cronicilor de atunci) toate elementele care il facusera celebru pe Murnau, adaptate pe gustul publicului american, asa ca nu a fost un succes intamplator. Tragic este ca unul dintre cele mai bune filme facute de Murnau a fost, iata, pierdut pentru totdeauna.
