1. Lust For Life (1956)Un film destinat de la bun inceput sa devina un clasic, fie doar pentru cei doi mari actori care domina fiecare clipa: Kirk Douglas in rolul lui Vincent van Gogh si un carismatic Paul Gauguin interpretat magistral de Anthony Quinn, cuplul reusind nu doar sa creeze doua personaje veridice, reale, autentice si pline de suferinta, dar si sa aiba o chimie formidabila in fiecare scena pe care o impart. Pelicula biografica inspirata de cartea lui Irving Stone a fost filmata in unele din locurile unde Van Gogh chiar a locuit si a lucrat, si pentru regizorul Vincente Minnelli a fost adevarata obsesie, un proiect mai mult decat dificil (si nu doar financiar) pe care si-ar fi dorit sa il filmeze de multa vreme, insa de fiecare data ceva parea sa stea impotriva. Turnat in Franta, Belgia, Olanda, avea sa fie nominalizat la patru Premii Oscar (Anthony Quinn a castigat statueta pentru cel mai bun rol secundar), iar Kirk Douglas a fost pret de decenii pentru cinefili un Van Gogh perfect, pentru multi critici si admiratori ai artistului inca nedepasit, pentru ca dincolo de documentare si machiaj actorul a parut ca l-a inteles cu adevarat pe pictor, traind pe ecran mai mult decat juca. Nu avea sa fie singurul film despre viata lui Van Gogh, intr-o ironica revansa postuma a unui artist cu adevarat inteles de mult prea putini in perioada vietii. In 1990 Robert Altman regiza Vincent & Theo, cu un dramatic Tim Roth in rolul principal, iar recent, in 2018, era lansat At Eternity's Gate, in care Willem Dafoe este convingator, intens, zguduitor intr-o suita de scene din viata artistului, cu imagini de o rara frumusete vizuala si emotionala.
2. Big Eyes (2014)
Pana cand Tim Burton a ales aceasta poveste prea putin cunoscuta pentru urmatorul sau proiect cu siguranta ca
pentru publicul larg, fie el chiar si relativ familiarizat cu artele plastice, numele Margaret Keane nu spunea prea multe. Lucrarile acestei pictorite au atras de la bun inceput datorita stilului ei delicat, plin de culoare si acelei particularitati aparent bizare: toate personajele aveau ochi mari, larg deschisi, disproportionati fata de corp si totusi plini de emotie, tristete, visare. Initial picturile si desenele ei aveau sa fie cunoscute de potentialii cumparatori si proprietarii de galerii ca fiind ale sotului artistei, Walter Keane, care s-a bucurat de succesul acestora in anii 50-60 ai secolului trecut (si mai ales de preturile in crestere). Iar Big Eyes este nu doar o biografie artistica in maniera Tim Burton, dar si povestea unei lungi si dificile lupte in instanta pentru ca Margaret sa dovedeasca in fata unui public nu tocmai inclinat sa ii recunoasca meritele ca ea, o femeie, este cea care a desenat aceste portrete cu ochii mari, larg deschisi. Amy Adams este o convingatoare si carismatica Margaret Keane, in vreme ce sotul ce devine repede personajul negativ este un Christoph Waltz pe care ajungi repede sa il detesti, si in ansamblu Big Eyes este un film Tim Burton, dar si o necesara si emotionanta recuperare a unui artist plastic original si deloc de neglijat, care a avut nesansa de a se naste in perioada gresita, insa pana la final a reusit sa isi castige locul pe care il merita. 3. Renoir (2012)
Un Pierre-Auguste Renoir aflat la apusul unei lungi vieti si unei cariere privite initial chiar si de cei apropiati ca o nebunie a unui excentric, un pictor batran si devenit un mit in viata aflat in zilele fierbinti ale verii anului 1915, pe cand traieste pe Coasta de Azur, incercand in continuare sa lucreze cu aceeasi bucurie si daruire, desi artrita face din orice gest o durere, si nici restul trupului nu pare sa mai aiba mult timp. Michel Bouquet a reusit sa il joace impresionant de convingator pe Renoir in filmul lui Gilles Bourdos, si ideea mai multor trasee biografice in cadrele pline de lumina, culori senzuale si bucurie de a trai a fost mai mult decat inspirata.
Pas cu pas, suntem alaturi de pictorul Renoir ce se indreapta spre finalul vietii (va mai trai patru ani), urmarind cu lucra, cum picta, cum se bucura inca de tot. O descoperim pe Catherine Hessling, cea care a fost model pentru Renoir si prima sotie a fiului acestuia, regizorul Jean Renoir, in filmele caruia a si jucat. Si vedem cat de complicata si totusi apropiata a fost relatia dintre cei doi, un maestru si un tanar ce face abia primii pasi in cautarea sinelui, totul in legatura cu frumoasa Catherine. Si ca un detaliu amuzant regizorul a apelat la Guy Ribes, cunoscut si condamnat falsificator de arta, pentru a picta reproducerile necesare in film. Cel putin la prima vedere Ribes s-a achitat admirabil de aceasta sarcina. Iar stilul narativ, cadenta epica, cadrele picturale alcatuiesc la final o poveste "cinematografica", greu de uitat si pe masura lui Renoir.
4. Moulin Rouge (1952)Cu decenii inainte de musicalul omonim regizorul John Huston lansa pe marele ecran aceasta biografie a fascinantului Henri de Toulouse-Lautrec, din toate punctele de vedere un personaj memorabil si unic, surprins pe panza frematatoare, plina de stralucire, mizerie si viata a Parisului boem de la sfarsitul veacului al XIX-lea, locul de intalnire si academia boemilor fiind de departe Moulin Rouge. Avand ca sursa principala de inspiratie un roman publicat cu doar doi ani inainte de Pierre La Mure, filmul avea in distributie nume ca Jose Ferrer (Toulouse-Lautrec), Zsa Zsa Gabor, Colette Marchand, Jane Avril sau doua nume departe de a anunta celebritatea de mai tarziu, Peter Cushing si Christopher Lee. Vazut astazi Moulin Rouge este un regal cinematografic, cu note vintage care il fac si mai incantator, genul de film care devine de la prima vizionare un reper atat prin atmosfera si vitalitatea imaginii, cat si prin inteligenta de a spune o poveste pasionanta chiar si pentru cei care nu gusta arta epocii, dar sa o faci intr-o maniera potrivita pentru o naratiune filmica. Un titlu pe masura legendei lui Toulouse-Lautrec, din toate punctele de vedere un personaj captivant, un pictor si desenator original si cu o forta expresiva extraordinara, un indragostit de boema, cunoscut si indragit nu in ultimul rand pentru umorul sau adesea amar si pentru felul in care cauta si isi dorea compania celorlalti, o personalitate care s-ar fi bucurat de popularitate atunci chiar si daca nu ar fi pictat macar o singura data, fiind pur si simplu el. Din fericire prin arta sa Toulouse-Lautrec a ramas, si aceasta biografie romantata poate fi primul pas in lumea imaginata de el.
5. Pollock (2000)Jackson Pollock a avut si are admiratorii sai declarati, lucrarile sale au ajuns la preturi incredibile in cadrul rarelor licitatii, insa viata sa era prea putin cunoscuta de publicul larg pana la aparitia acestui film, regizat de Ed Harris care avea sa joace si rolul principal, un pictor posedat de convingerile si demonii sai, sigur pe sine si convins ca stilul sau profund personal este singurul in care poate sa creada. Au fost destui cei care nu l-au inteles atunci si mai tarziu, iar acest parcurs biografic presarat de momente de o rara intensitate, o demonstratie ca un artist poate fi inteles si poate fi jucat mai mult decat convingator ii va fi adus postum un plus de celebritate, desi este greu de spus ca ar fi influentat in vreun fel cota lucrarilor sale pe piata de arta. Perioada de cautare si saracie, lupta indelungata dusa cu dependenta de alcool (ramane intrebarea ce rol a jucat acesta in creatia sa), primele participari la expozitii colective, rolul jucat de Lee Krasner in viata lui Pollock (ceea ce nu i-a adus fidelitatea acestuia, desi sigur i-a adus iubirea lui), daruirea fanatica a pictorului care crede in sine chiar si atunci cand ceilalti nu o fac, iata tot atatea momente si motive pentru care Pollock a fost un castigator. Care i-a adus lui Ed Harris o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun rol, in vreme ce Marcia Gay Harden a castigat Oscarul pentru cel mai bun rol secundar, reusind sa o aduca pe ecran pe Lee Krasner mai mult decat ar fi sperat chiar si Harris.
Foto: amazon.com, viola.bz, youtube.com,
