Regia: Stere Gulea
Distributie: Victor Rebengiuc, Gina Patrichi, Dorel Visan, Mitica Popescu, Florin Zamfirescu
In vara anului 1985 regizorul Stere Gulea (care va semna si scenariul) incepea unul dintre cele mai dificile proiecte din cariera sa: ecranizarea primului volum al unui roman care la aparitie a impus un nou scriitor, Marin Preda, in galeria celor mai importante nume din epoca. Nu era prima sa carte de succes, volumul de debut fusese la randul sau bine primit, dar “Morometii” (prima parte a fost publicata in 1955) i-a adus o cota de popularitate greu de egalat de majoritatea colegilor de generatie. Aveau sa treaca totusi trei decenii pana cand a inceput productia filmului, cu o distributie de exceptie – desi cum ar fi aratat filmul daca Gheorghe Dinica, prima alegere pentru Ilie Moromete, nu ar fi renuntat la rol – si in conditii dificile pentru actori si echipa tehnica. Rezultatul? Un film considerat de critici unul dintre cele mai bune din istoria cinematografiei romanesti, un clasic a carui lansare avea sa fie intarziata de confruntarea cu cenzura comunista, intrand in cinematografe abia in 1987. O ecranizare pe masura romanului, urmata peste alte trei decenii de Morometii 2, cu Horatiu Malaele in rolul lui Ilie Moromete, in regia aceluiasi Stere Gulea, dar primit cu rezerve de critici.
Felix si Otilia (1972)
Regia: Iulian Mihu
Distributie: Radu Boruzescu, Julieta Szonyi, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Dinica, Ovidiu Schumacher, Clody Bertola
Revazuta astazi, ecranizarea romanului “Enigma Otiliei” convinge si atrage poate mai putin prin naratiune (desi respecta in buna masura cartea) si mai curand prin atmosfera, decoruri si galeria fascinanta de personaje, o distributie perfect aleasa in care Gheorghe Dinica devine Stanica Radiu, Julieta Szonyi este o alegere inspirata pentru Otilia, in vreme ce Hermann Chrodower ii da viata lui Costache Giurgiuveanu, iar Arpad Kemeny este perfect ca Simion Tulea (interesant mai ales pentru ca ultimii doi nici macar nu erau actori profesionisti). Romanul balzacian gandit de G. Calinescu este sursa celui mai bun film regizat de Iulian Mihu, bine primit de critica, in vreme ce locuinta familiei Girugiuveanu, misterioasa, impozanta si decrepita, astazi o ruina de pe Bulevardul Kiseleff (Casa Miclescu) ramane una dintre cele mai impresionante locatii din filmul romanesc. Un film de epoca convingator prin tablouri, replici si distributie, cu un factor nostalgic intens si reusind sa salveze unele locuri dintr-un Bucuresti care va intra nu peste multi ani in zodia distrugerilor salbatice, “Felix si Otilia” are un farmec apare, ce rezista la vizionari repetate, in ciuda unor momente poate prea sentimentale si liricoide.
Balanta (1992)
Regia: Lucian Pintilie
Distributie: Maia Morgenstern, Razvan Vasilescu, Dorel Visan, Victor Rebengiuc, Gheorghe Visu
Ecranizarea unicului roman publicat de Ion Baiesu in 1985 (intr-o versiune cenzurata) a fost un succes de public si critica, filmul ajungand sa fie prezentat la Festivalul International de Film de la Cannes in 1992, in afara competitiei, din pacate dupa disparitia scriitorului care fusese implicat in primele faze ale proiectului. O carte curajoasa si surprinzatoare pentru un autor cunoscut mai curand pentru schitele sale umoristice si piesele de teatru pline de umor, o critica sarcastica si plina de inventivitate a societatii comuniste reale a anilor 80, cu totul diferita de discursul triumfalist-ridicol din presa vremii, “Balanta” a fost o provocare pentru autor si un text-sursa excelent pentru un film care a surprins si a cucerit, fiind revazut ulterior cu aceeasi placere. Cu o distributie bine aleasa si refacand inspirat structura narativa a romanului, era un alt fel de film decat se obisnuise publicul in anii 80, evitand sa cada in vulgaritate, superficial si facil, cu o inteligenta creativa care a lipsit altor pelicule din acei ani.
Padurea spanzuratilor (1964)
Regia: Liviu Ciulei
Distributie: Victor Rebengiuc, Mariana Mihut, Ana Szeles, Stefan Ciubotarasu, Gina Patrichi
Pentru multi dintre admiratorii sai aceasta este capodopera lui Liviu Ciulei, si nu intamplator a fost un film care a castigat la Cannes premiul pentru Cel mai bun regizor, devenind una dintre primele productii autohtone care s-au bucurat de aprecierea criticilor straini. Pornind de la romanul omonim, poate cel mai personal si zguduitor dintre scrierile lui Liviu Rebreanu, Liviu Ciulei a reusit ceea ce pentru multi cineasti era o provocare imposibila: sa transforme o carte clasica intr-un film pe masura ei. Tentatia ecranizarii unui roman de succes a existat de la inceputurile cinemaului, dar prea putini dintre regizori au reusit sa transpuna o carte pe marele sau micul ecran convingator, altfel decat didactic, static, plictisitor. Primit cu elogii de criticii de film romani si nu numai, vazut cu entuziasm de publicul larg, avea sa ramana unul dintre titlurile definitorii pentru filmul din tara noastra, reusind sa isi pastreze forta expresiva peste decenii.
Ciulinii Baraganului (1957)
Regia: Louis Daquin, Gheorghe Vitanidis
Distributie: Florin Piersic, Ernest Maftei, Clody Bertola, Marcel Anghelescu, Maria Tanase
O ecranizare a unei scrieri de Panait Istrati cu o distributie impresionanta si o atmosfera naturalista, cu accente dramatice si exotice care au atras atentia publicului si mai ales a criticilor straini, dar si un film care a reusit ceea ce parea dificila, daca nu chiar imposibil: sa il reinterpreteze vizual pe un autor la randul sau aparte, rebel, cu un stil profund personal si o biografie inconjurata de legende si zvonuri. Nominalizat la un an de la premiera la Cannes, in sectiunea Scenariu si dialog, “Ciulinii Baraganului” era o drama sociala care captiva din start prin atmosfera, decoruri si (pentru orice privitor occidental) saracia extrema si nefericirea ca mod de viata a personajelor, prinse intr-o lume cu accente mizerabiliste si damnate, nebunesti, dar care incearca din rasputeri sa ii reziste si sa ii supravietuiasca. Interesant document de epoca, fara sa duca lipsa de un anumit tezism salvat de imagine si de naratiune, este si una dintre putinele pelicule in care apare Maria Tanase.
Foto: wikipedia.org