In nordul Maramuresului, la 25 km de Vadu Izei si la numai 15 km de orasul Sighetu Marmatiei se afla localitatea Sapanta, simpla si saracacioasa in felul ei dar incarcata de o profunda valenta spirituala. Nicaieri in lume, oricat ai cauta, nu o sa mai dai peste un "Cimitir Vesel" ca cel de la Sapanta, care sa trateze moartea cu alte simtaminte decat cele de tristete si frica.
Cimitirul Vesel nu dainuie de veacuri sau milenii asemenea altor necropole din lume insa aduce la lumina filosofia de viata tot atat de veche a oamenilor din aceste locuri. Credinta dacilor in nemurirea sufletului, propovaduita mai tarziu si de religia crestina, s-a inradacinat atat de mult in mentalul colectiv incat a fost capabila sa rodeasca elemente artistice de o deosebita expresivitate.
Cate cruci atatea opere de arta, in total peste 800, executate din lemn de stejar si pictate pe un fond albastru care simbolizeaza cerul. In partea de sus a fiecarei cruci este reprezentata o scena din viata celui trecut in vesnicie, femeile torcand, tesand sau facand alte treburi casnice iar barbatii la muncile mai grele.
Imaginile sunt intotdeauna insotite de cateva rime care amuza cititorul prin mesajul lor ironic scrise pentru sau in numele defunctului:
"Sub aceasta cruce grea
Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai traia
Zaceam eu si cetea ea
Voi care treceti pa aici
Incercati sa n-o treziti
Ca acasa daca vine
Iarai cu gura pa mine
Da asa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a inturna
Stai aicea draga soacra-mea"
Monumentele funerare au fost create de artistul popular Stan Ion Patras incepand cu anul 1935. Asa cum marturisesc cunoscutii el a crezut in capacitatea culorilor de a glasui prin sine, fara ajutorul cuvintelor. Pentru parintele cimitirului de la Sapanta, asa numitul "albastru de Sapanta" se traducea prin eliberare si speranta, rosul prin dragoste, verdele prin viata iar galbenul prin fertilitate.
