Intors in tara dupa 32 de ani, „cu nostalgie, dar fara regrete”, dirijorul de origine romana Christian Badea va sustine maine-seara un concert extraordinar cu Orchestra Nationala Radio, in studioul de concerte „Mihail Jora” al Societatii Romane de Radiodifuziune. Cu „Simfonia a IX-a” de Gustav Mahler, dirijorul, invitat obisnuit al Metropolitan Opera din New York si Covent Garden, va deschide stagiunea orchestrei din Bucuresti.
„Romanii fac muzica cu mai mult suflet, cu mai mult talent decat majoritatea natiunilor lumii”, marturiseste Christian Badea, care a facut turul marilor scene ale lumii, dirijand orchestre prestigioase ca Filarmonica Regala din Londra, Orchestra Nationala a Spaniei, Filarmonica din Tokyo sau American Symphony.
„Am vazut o emisiune la televizor cu formatii de hip-hop, gen de muzica care in America este foarte plictisitor pentru ca ii lipseste originalitatea. Am auzit formatiile romanesti, chiar daca mai putin slefuite, aveau ceva original”, argumenteaza artistul, intr-un interviu acordat agentiei Mediafax.
„Nu era cazul sa ma intorc”
Christian Badea a studiat vioara la Conservatorul din Bucuresti, iar primele deprinderi in tehnica regizorala le-a capatat la Bruxelles, unde a primit o bursa in 1970. O alta bursa, la prestigioasa Juilliard School din New York, oferita in 1974, l-a determinat sa paraseasca definitiv Romania.
„Am plecat acolo si nu m-am mai intors, mai ales ca era foarte greu si foarte periculos, iar odata ce am ajuns la Julliard lucrurile au inceput sa mearga foarte bine din punctul de vedere al carierei ca dirijor. Bineinteles, mi-am facut o viata noua acolo, o familie. In anii ‘80 am auzit tot felul de lucruri foarte tragice si dramatice de aici, din Romania, si nu era cazul sa ma intorc”, precizeaza dirijorul.
Daca nu ar fi trecut granitele, sansele de a colabora cu Leonard Bernstein, Placido Domingo, Luciano Pavarotti ori Franco Zeffirelli ar fi fost aproape nule. „Nu as fi avut aceste ocazii si aceste experiente daca eram stabilit in Romania, asta sunt sigur.”
„Fragilizati”, cu fata spre Occident
Vazuta de peste Ocean, cariera artistilor romani ramasi in tara apare definitiv compromisa. Pentru generatia sa, iesirea din anonimat a fost sinonima cu emigrarea. „Din Romania nu se putea face cariera internationala, pentru motivele pe care le stim foarte bine. Era o cariera in care nu aveai niciun fel de continuitate. Lucrurile puteau sa mearga bine timp de doi ani, apoi, pentru un motiv sau altul, sa devii persona non grata”, este de parere dirijorul.
Desi e convins ca lucrurile vor lua o turnura pozitiva odata cu intrarea in Uniunea Europeana, salariile mici, lipsa de sprijin din partea institutiilor si influenta culturii apusene ii va indrepta pe artisti tot spre Occident. „Onorariile in alte tari sunt mult mai ridicate decat in Romania si este avantajos pentru artistii romani sa lucreze mai mult in strainatate”, a subliniat Badea, care sustine ca Romania are o sansa deosebita prin aderarea la UE, dar se gaseste si intr-o pozitie „foarte periculoasa”.
„Romania vine dintr-o epoca foarte dificila, care nu numai ca a distrus tara din punct de vedere economic, dar a distrus si fibra morala, spiritualitatea si cultura. Este o tara unde foarte multi sunt tentati de aceste influente apusene, mai ales generatia tanara. Pericolul in aceasta situatie, cand tara este deja fragilizata, este ca isi va pierde identitatea”, crede artistul.
Carte de vizita
Christian Badea si-a inceput cariera in Statele Unite, ca director muzical al Columbus Symphony. Din 1987, cand a dirijat pentru intaia oara la Metropolitan Opera, a sustinut peste 170 de concerte, ca invitat obisnuit al celebrei institutii din New York. Celebritatea si-a castigat-o si ca dirijor invitat la Opera de Stat din Viena, Royal House Opera de la Covent Garden sau la Opera Nationala din Lyon.
Sub bagheta sa, mai mult de 80 de opere de Mozart, Strauss, Wagner, Verdi, Puccini sau Prokofiev au fost intepretate intr-o maniera aparte. Performantele i-au fost recunoscute si printr-un Premiu Grammy, in 1985, pentru opera „Antoniu si Cleopatra” de Samuel Barber.
