Nu stii de ce sa te intristezi mai mult: de nepasarea autoritatilor, care nici macar nu au trecut sfantul lacas pe lista monumentelor istorice, sau de nesimtirea unor bucuresteni care, desi exista la cateva sute de metri o groapa de gunoi amenajata, arunca tot ce nu le mai trebuie in jurul bisericii sau chiar in interiorul ei. Bate un clopot in nopti cu luna plina? Ziarul nostru a fost primul care a atras atentia asupra starii Manastirii Chiajna, punand la dispozitia cititorilor si istoria ei. Nefiind declarata monument istoric, datele ce o privesc sunt destul de sarace si aproape tot ce am gasit ii datoram preotului din comuna Chiajna.
Ctitorul manastirii a fost Nicolae Mavrogheni, iubitor de arta si de fast, care a domnit intre anii 1786 si 1790. In vederea razboiului cu austriecii si cu rusii, la care era nevoita sa ia parte si oastea Tarii Romanesti, armata turca a sosit in Capitala. Banuindu-l pe Mavrogheni de tradare, turcii l-au mazilit si l-au ucis. Biserica a fost cladita in stil neoclasic, cu un plan arhitectural deosebit de interesant si frumos. La ea au lucrat aceiasi mesteri care au inaltat si conacul Vacarestilor, astazi si el complet ruinat. Se pare ca in ea nu s-a slujit niciodata, fiind bombardata de turci chiar inainte de tarnosire. Pretextul a fost ca impunatoarea manastire ar fi mai degraba o cetate, impresie care, gratie dimensiunilor, staruie si astazi.
Dupa alte surse, manastirea a fost parasita pe timpul ciumei din vremea domniei unui Ipsilanti. Apoi alte surse sustin ca manastirea functiona in 1792, dar a fost parasita in vremea ciumei, cand domnitor era Mihai Sutu. Oricum, toate actele ei au ars in intregime. Manastirea este inconjurata de nenumarate legende. Una spune ca insusi mitropolitul Tarii Romanesti, Cozma, a murit de ciuma chiar in aceasta biserica. Clopotul ei cel mare ar fi fost aruncat in apele revarsate ale Dambovitei si, dupa spusele localnicilor, se aude batand in noptile cu luna plina! Inger, Sfinx sau domnita? Mare ne-a fost mirarea cand am intalnit acolo un grup de... pelerini. Venisera din judetul Giurgiu. Nu s-au lasat fotografiati, nu si-au dat numele. Dar ceea ce am aflat, in premiera absoluta pentru presa, ar fi, poate, singura nadejde de restaurare a monumentului. Pe zidul din dreapta, dinspre intrare, cam pe la mijloc, la cativa metri inaltime, desprinzandu-se tencuiala, a aparut un chip enigmatic, de o stranie frumusete, ce seamana cu o domnita, dar si cu un inger, iar dupa alte pareri ar semana cu Sfinxul de la Gizeh sau cu Sfinxul Romanesc. Ce-o fi, ce n-o fi, vestea s-a raspandit prin tara, zvonindu-se ca aceasta icoana, netraditionala totusi, ar face minuni. Pelerinii presupun ca acest chip ar fi al fiicei doamnei Chiajna, Ancuta, ucisa din ordinul mamei sale, careia ii incalcase porunca, maritandu-se cu alesul inimii ei.
Legendele locului
Pelerinii nu s-au aratat dezamagiti dupa ce le-am spus ca biserica a fost ridicata la doua veacuri dupa moartea doamnei Chiajna (1588). Faptul ca teribila doamna a avut o mosie prin partea locului e destul ca fiica ei sa apara acolo! Dar Chiajna a mai avut, in afara de Anca, inca trei fiice, Maria, Stana si Dobra, si inca una, care in 1574 se afla in haremul sangeacului de Magnesia, Murad, viitorul sultan. De ce nu i se atribuie ultimei chipul de pe zidul manastirii? Poate fiindca pe Ancuta a scos-o din anonimat Alexandru Odobescu, in romantica nuvela "Doamna Chiajna". Pana la aparitia misteriosului chip, manastirea a fost socotita blestemata, fiindca in ea nu s-a slujit niciodata, mitropolitul a murit acolo de ciuma, nimeni nu a salvat-o de la ruinare, iar in interiorul ei au avut loc doua crime, una inainte de 1990 si alta dupa. De aceea, este uimitor ca are un adapost improvizat, din textile. Cine are cutezanta sa doarma acolo? Sau o fi, oare, vreun sarman fara casa?
Dincolo de legende
Prin 1948, autoritatile comuniste au refuzat cererea episcopului Antim Nica de a se restaura manastirea. Monumentul a rezistat foarte mult sub forma de ruina. Se mai pastreaza o buna parte din ziduri, intre 1 si 2 m grosime. La cutremurul din 1977, turla s-a prabusit. Acum, aflandu-se la cativa metri de calea ferata, ii mai cad caramizi la trecerea trenurilor. Cu toate acestea, nu se vede nici o caramida jos, in interior sau in afara, fiindca localnicii, neimpresionati de legende sau de frumusetea monumentului, iau caramizile si le duc acasa la ei! Biserica nu este lasata nici macar sa moara in curatenie, fiind murdarita de gunoaie. Sa zicem ca o fi apasata in continuare de blestem. Dar gunoaiele incep chiar din fata cimitirului din apropiere! Asadar, in loc de o solemna neprihanire, cum se cuvine intr-un asemenea loc, alaturi de cruci, flori, lumanari si tamaie, niste nemernici spurca viata si moartea. Un articol de Adrian Bucurescu
