 | Editura RAO ofera celor care vor sa citeasca ceva deosebit un volum de nuvele semnate de poetul Charles Bukowski, unul dintre cei mai straluciti reprezentanti ai literaturii americane a secolului XX. Chiar si cei familiarizati cu romanele lui Bukowski - in care de cele mai multe ori personajul principal, alter-ego-ul Henry Chinaski, penduleaza intre ratare si auto-distrugere - ar putea fi surprinsi. Este Bukowski, si in acelasi timp este un alt Bukowski, unul mai apropiat de poeziile sale decat de normele romanului. Povestirile din volum, cateva fiind integrate si in romane, ca scene sau capitole, sunt cel putin inedite si neconventionale. |
Dar a spune despre Charles Bukowski, acest amestec de anarhism, dezgust, ura si plictis, ca este neconventional, e ca si cand ai spune despre Beethoven ca a fost un compozitor sau despre Munch ca a fost un artist plastic. Unul dintre cei mai cititi si atacati scriitori americani, anti-modelul prin definitie, produs tipic al unei generatii care protesta impotriva a tot, scriitorul socheaza prin stilul direct, prin vulgaritate, prin dispret, declarand chiar ca plimbandu-se pe strada, a vazut sute de oameni, dar printre ei nu era nici o fiinta umana.
Bukowski, cu stilul sau fragmentar si in acelasi timp cu o unica si ciudata muzicalitate echilibrata, surprinde scene din viata sa, transferandu-le in sarcina diferitelor personaje pe care le joaca. Nu este in nici un caz o vedeta care traieste o viata desprinsa din filme si vise, care are tot ce isi doreste, iar intreaga lume il adora. Bukowski este un alcoolic incurabil, consumator ocazional de amfetamine, care scrie pentru ca e singurul lucru pe care il poate face, mizantrop si misogin, urand tot in afara de femeile cu care reuseste sa aiba relatii scurte si intense (singurul element pozitiv este fiica sa si se vede ca experienta paternitatii, chiar si sumara, este ceva deosebit), penduland intre slujbe mizere si seri de lectura platita adesea doar cu bautura. Isi pierde vremea la curse, are prieteni cel putin la fel de ratati din toate punctele de vedere, se dispretuieste pe sine si in acelasi timp se considera cel mai mare scriitor al lumii. Nu vrea sa publice altfel decat in reviste, deseneaza pentru a-si prezenta exhibitionist obsesiile, nu vrea sa moara si nici sa traiasca, refuza sa accepte orice reguli in afara de ale sale.
Dar Charles Bukowski (sau Henry Chinaski, cei doi sunt unul si acelasi, la fel ca si Josef K. al altui scriitor nefericit, Kafka) stie sa scrie, si scrie extraordinar. Povestirile sale au nerv, surprind o lume stranie, proprie lui, o descriu si o diseca, este lumea nebuniei cotidiene, a dementei obisnuite, a distrugerii in care s-a lasat atras si pe care o amplifica.
Charles Bukowski, Povestiri despre nebunia obisnuita, Ed RAO, Colectia Biblioteca RAO, Bucuresti, 2005
