Construit intre 1972 - 1976, Centrul Georges Pompidou este una dintre cele mai interesante si originale cladiri din Franta, gazduind in prezent unul dintre cele mai bune muzee de arta moderna din lume.
Situat chiar in centrul istoric al orasului, pe malul drept al Senei si la mica distanta de Notre Dame si Muzeul Luvru, Centrul Pompidou se gaseste langa Les Halles, pret de secole principala piata a Parisului.
Structura masiva, cu o arhitectura inedita si ciudat de distincta intr-o zona care pastreaza foarte mult din farmecul vechiului Paris, gazduieste in prezent nu doar muzeul de arta moderna, ci si o bogata biblioteca, Centrul de Design Industrial si un centru dedicat muzicii. Librarii, birouri administrative, restaurante, sali de cinema, spatii pentru copii, fac din Centrul Georges Pompidou un spatiu imens dedicat creatiei si artelor. Caracterul sau interdisciplinar il face foarte popular pentru francezi si turistii straini, pentru ca aici te poti bucura de un spectacol de teatru sau de un film bun, poti vizita o expozitie de arta pentru a descoperi noile teme si tendinte, poti cumpara carti mai greu de gasit.
Proiectul ridicarii unui edificiu modern, un centru national dedicat artei si culturii, dateaza din anii '60, dar abia in 1970 a fost ales proiectul castigator, semnat de Richard Rogers si Renzo Piano, ajutati de cei de la Ove Arup. Cei doi nu erau nume cunoscute, dar poate tocmai de aceea au avut indrazneala de a propune juriului un proiect cu totul aparte, straniu pentru Paris, o constructie modernista, din otel si sticla, care depasea tot ce se facuse pana atunci in zona. Dar ideea construirii unei astfel de cladiri a scandalizat publicul conservator, reticent la ideea unei creatii arhitecturale high tech, care ar fi distrus echilibrul urban al zonei. Cu scarile rulante exterioare, oferind astfel mai mult spatiu interior pentru activitati, cu deschiderea sa spre numeroase domenii artistice si culturale, Centrul Pompidou se anunta a fi un proiect magistral.
Dincolo de controversele privind aspectul cladirii, principala problema a fost cea a fondurilor, pentru ca un proiect atat de ambitios se anunta deosebit de costisitor. Si a fost. Doar terenul a costat 85 de milioane de franci (in 1972), in timp ce costurile pentru cladire, cu toate elementele, au depasit 750 de milioane de franci. S-au adaugat pavilioanele adiacente - Piata Stravinsky, institutul pentru acustica Ircam, diverse alte elemente - si in final a lipsit putin pana la un miliard de franci. Cost total - peste 993 milioane de franci, ceea ce a alimentat, cum era de asteptat, si mai multe critici. La costurile de constructie s-au adaugat dupa 1996 si costurile de renovare, peste 576 milioane de franci.
Constructia Centrului Pompidou a inceput in primavara lui 1972, structura din metal fiind plasata doi ani mai tarziu, iar in mai putin de cinci ani Centrul National de Arta si Cultura Georges Pompidou era in sfarsit gata pentru inaugurare. Aceasta a avut loc pe 31 ianuarie 1977, in prezenta presedintelui francez din acea vreme, Valery Giscard d'Estaing. Deschiderea oficiala pentru public a fost facuta pe 2 februarie 1977 si de atunci aceasta cladire a primit vizita a nu mai putin de 150 de milioane de vizitatori.
Arhitectural, proiectul semnat de Renzo Piano si Richard Rogers se remarca in primul rand prin preocuparea pentru o cat mai eficienta folosire a spatiului interior, precum si o fluidizare a traficului, solutia fiind scoaterea in exterior a sistemelor de acces - scari si lifturi. La primele trei niveluri ale edificiului se gasesc muzeul, centrul de creatie, centrul postal, un magazin, o cafenea, sali de spectacole, in timp ce la urmatoarele niveluri sunt cele 33 de sali de spectacole, Centrul Media, spatiile expozitionale - pictura, sculptura, media, instalatii - un restaurant si multe altele.
