Cand Paul Reboux si Charles Muller au publicat primul volum de pastise si satire "A la maniere de..." in 1908 nu si-ar fi imaginat ca vor mai publica in 1910 si 1913 alte doua volume, iar dupa moartea lui Muller, in 1914, Reboux va mai scrie peste ani alte doua colectii, in 1925 si 1950. Tintele ironiei celor doi? Oricine. Fie ca era vorba de Tolstoi sau Proust, Jules Renard sau Arthur Conan Doyle, Racine sau Hugo, pastisele erau adesea nesperat de reusite, pe gustul cititorilor in epoca, si chiar daca rasfoind primele volume multe dintre nume nu mai spun astazi prea mult umorul se pastreaza. Si nu doar scriitorii in voga sau deja intrati in panteonul clasic erau tinta celor doi, ci si artistii plastici ai vremii. Iar Rodin nu putea sa faca exceptie. In viziunea ironica a celor doi autori intr-o dimineata Auguste Rodin intra in atelier si vede ca din cele noua statuete de lut care formau grupul celor Noua muze una dintre ele a crapat si s-a sfaramat in timpul noptii. Asa ca schimba numele noii lucrari in... Cele opt zile ale saptamanii. Numai ca o zi mai tarziu inca o statueta s-a facut praf, asa ca ansamblul devine Cele sapte minuni ale lumii. Si pe masura ce statueta dupa statueta devine o gramajoara informa de pamant, Rodin priveste totul cu detasare si optimism, schimband mereu titlul in speranta ca se va gasi un cumparator sau ca va reusi sa plaseze ansamblul vreunei institutii de stat. Asa ca statuetele devin zi dupa zi Cele cinci simturi, apoi primesc terifiantul si misticul titlu Patru Cavaleri ai Apocalipsei, de la cele noua muze devin Cele trei gratii, pentru ca in cele din urma sa mai gaseasca doar doua statuete din lut, botezate cu previzibilul si anodinul Cuplu.
Numai ca din Cuplu mai ramane doar una singura, fireste numita Singuratate, inainte ca maestrul sa reuseasca sa "plaseze" lucrarea. In ultima zi, previzibil ca intr-o anecdota, Rodin se gaseste in fata unei mici gramajoare de lut, fara forma, fara linii, fara nicio valoare. Nu mai este nimic decat material mort. Doar ca Rodin este Rodin, cel putin asa cum il vad Paul Reboux si Charles Muller, asa ca gaseste solutia salvatoare: Ce inseamna sa reduci totul la esenta. Ii voi spune Neantul! Din pacate nu aflam daca in universul satiric Rodin a reusit sa vanda cuiva Neantul. In definitiv erau binecunoscute tensiunile sale cu "oficialii" vremii, si obisnuia sa spuna, in calitatea sa de medaliat cu bronz la Salonul din 1880 (singura distinctie primita in timpul vietii de la statul francez), ca sculptura sa va fi apreciata abia in ziua in care lumea se va debarasa de tot ce a invatat de la Scoala de Arte Frumoase.
Foto: britishmuseum.org
