Citizen Kane (1941) : filmul regizat de Orson Welles a fost unul dintre cele mai importante ale deceniului, apreciat mai ales de critica, fara sa stabileasca noi recorduri de box-office. Regia aborda povestea intr-o maniera inedita, refacand viata unui bogat si temut magnat de presa din bucati, ca un puzzle, spectatorul avand astfel ocazia de a descoperi trecutul unui personaj fictiv, atat de asemanator insa marilor jurnalisti si patroni ai vremii. Intr-o presa tot mai puternica, tot mai influenta, personajul principal porneste de la zero, animat de dorinta de a fi un bun si onest jurnalist, dar tentatia puterii se va dovedi prea mare.
Casablanca (1942) : in regia lui Michael Curtiz, cu Humphrey Bogart (poate rolul cel mai cunoscut din cariera sa), o tulburatoare Ingrid Bergman, Peter Lorre intr-o scurta aparitie, Paul Henreid. Unul dintre cele mai romantice si tulburatoare filme din toate timpurile, un succes neasteptat inca de la lansare, desi producatorii plauisera doar o noua pelicula comerciala, ca multe altele. Dar jocul actorilor - in ciuda unei povesti nu foarte reusite si cu cateva clisee si neclaritati - a facut din "Casablanca" un film de referinta.
The Great Dictator (1940) : pentru multi dintre admiratorii sai, acesta este cel mai bun film al lui Chaplin, dar si cel care a starnit controverse, a fost interzis, i-a adus cineastului atacuri dure in presa nazista si nu numai. Charlie Chaplin a reusit un incredibil dublu rol de compozitie, jucandu-l pe dictatorul Adenoid Hynkel (aluzia era evidenta) si pe celebrul vagabond, de aceasta data umil barbier in ghetoul evreiesc. Un “Print si cersetor” in perioada nazista, Dictatorul ramane unul dintre marile filme ale istoriei.
The Grapes of Wrath (1940) : ecranizare la nivelul romanului, “Fructele maniei” ii ofera lui Henry Fonda ocazia unei partituri cinematografice de calibru, intr-o poveste dramatica plasata in perioada unei crize economice devastatoare, care i-a facut pe multi sa isi paraseasca locuintele si sa plece in cautarea unei iluzorii salvari, care in majoritatea cazurilor nu a venit niciodata. Un film de o forta impresionanta si o capodopera a regizorului John Ford, care a inteles cum sa transpuna pe marele ecran cartea lui Steinbeck, accentuand elementele esentiale.
It's a Wonderful Life (1946) : deja un clasic, regizat de cunoscutul Franz Capra, ramane si unul dintre cele mai frumoase (in sens strict cinematografic) si emotionante filme ale deceniului. Povestea ingerului care ii arata unui dezamagit om de afaceri cum ar fi fost lumea daca el nu s-ar fi nascut, ajungand sa il convinga in final ca viata sa este minunata, a fost foarte gustata de public si critica. Cu un James Stewart in plina forma, ramane un preferat al programelor de Craciun ale televiziunilor din intreaga lume. O adevarata performanta pentru un film gandit ca un succes de un sezon.
The Maltese Falcon (1941) : un film-noir de exceptie si unul in care Humphrey Bogart devine Sam Spade, detectivul cinic si carismaticul detectiv, personaj tipic al imaginarului anilor 40, care de aceasta data este pe urmele unei valoroase statuete. Avandu-l din nou ca partener pe Peter Lorre, Bogart interpreteaza un rol memorabil, care transforma un film politist intr-un clasic al deceniului patru.
Bambi (1942) : unul dintre cele mai bune lung-metraje de animatie din istorie, purtand semnatura aceluiasi Walt Disney, Bambi a fost unul dintre marile succese de casa si critica ale anului, emotionanta poveste a caprioarei curajoase si inconjurate de prieteni, care invata sa nu se teama de pericole, cu o dulce inocenta, fiind pe placul tuturor. Disney reusise sa ofere publicului o noua creatie pe masura renumelui sau, iar tehnic Bambi ducea animatia chiar mai departe decat pana atunci.
The Postman Always Rings Twice (1946) : este mai cunoscut remake-ul din 1981, cu Jack Nicholson si Jessica Lange, dar aceasta prima ecranizare a povestii ramane un film noir de exceptie. Povestea cuplului ce pune la cale uciderea sotului, intr-o avalansa de sentimente adesea intunecate si pasiuni contradictorii, ce ameninta sa distruga fragilul echilibru dintre cei doi, bazat pe un secret cumplit, impresioneaza si astazi. Mai ales pentru rolul facut de Lana Turner, mai mult decat convingatoare si autentica.
How Green Was My Valley (1941) : transpunerea pe marele ecran a romanului Ce verde era valea mea de Richard Llewellyn nu avea ingredientele unui succes de public sau critica, si totusi cele cinci premii Oscar au demonstrat ca o poveste buna, dublata de interpretari de exceptie, pot transforma o premisa pasabila intr-un triumf cinematografic. Un clasic, astazi aproape uitat, romanul castiga enorm in versiunea sa pentru marele ecran, care a inspirat si ecranizari ulterioare pentru televiziune.
Hamlet (1948) : Shakespeare. Hamlet. Patru premii Oscar. Laurence Olivier in poate cel mai bun rol al carierei, inconjurat de numerosi alti mari actori, ce par insa resemnati sa ramana in placul secund. Multi critici considera filmul cea mai buna versiune cinematografica a piesei, iar reactia publicului si statutul de clasic tind sa le dea dreptate. In regia lui Laurence Olivier, care a inteles perfect cum trebuie spusa povestea Printului, Hamlet a fost mai mult decat un film dupa Shakespeare, devenea ceea ce dramaturgul insusi ar fi facut daca avea la dispozitie cinematograful modern.
Foto : wikipedia.org
Aprilie 2008
