Modern Times (1936) : replica data de Chaplin disperarii care cuprinsese America in perioada Marii Crize, filmul ramane una dintre piesele de rezistenta din cariera artistului, Micutul Vagabond fiind de data aceasta unul dintre milioanele de muncitori care incearca, intr-un fel sau altul, sa supravietuiasca. Scenele din fabrica, in care masinariile complicate ce amintesc de Metropolis ii dau de furca lui Chaplin, au intrat deja in legenda. Realizat in stilul deja clasic, "Modern Times" ramane unul dintre filmele esentiale ale deceniului. |
Gone with the Wind (1939) : "Pe aripile vantului" a fost in epoca mai mult decat un simplu film de succes, declansand o adevarata isterie mai ales in randul publicului feminin, care in ciuda amenintarii unui nou razboi putea visa in fata unei superbe povesti de dragoste, proiectate pe marele ecran. Ramane si astazi unul dintre cele mai de succes filme din toata istoria cinematografiei.
Wizard of Oz (1939) : adaptarea romanului "Vrajitorul din Oz" realizata de Victor Fleming ramane si astazi unul dintre cele mai reusite pelicule ale secolului trecut. Beneficiind de un buget impresionant, costume si decoruri costisitoare si bine facute, o coloana sonora ce a devenit celebra si o interpretare de exceptie a rolului principal de catre Judy Garland, "Vrajitorul din Oz" a placut tuturor, chiar daca unii critici au remarcat ca Fleming schimbase destul de mult actiunea din roman, adaugand numeroase elemente noi. Oricum, publicul a iubit filmul.
Mutiny on the Bounty (1935) : romanul "Revolta pe Bounty" a fost ecranizat de trei ori, in 1933, 1935 si 1962 (cand Marlon Brando impresiona printr-un rol de exceptie), dar cea de a doua versiune, avandu-l ca erou pe Clark Gable si ca regizor pe Frank Lloyd, este unanim considerata cea mai buna. A castigat de altfel si un Oscar pentru cel mai bun film, chiar daca personajul Bligh era infatisat intr-o lumina cel putin sumbra, ca un ofiter crud si nedrept, ceea ce contrazicea sursele istorice. Cum publicul a gustat insa mai mult jocul actorilor si povestea exotica, "Mutiny on the Bounty" a fost un succes.
King Kong (1933) : dupa ce in anii 20 filme precum "Nosferatu" sau "Cabinetul Doctorului Caligari" deschisesera gustul publicului pentru filme "de groaza", anii '30 aveau sa lanseze pe marele ecran personaje fantastice care au facut istorie, aparand mai tarziu zeci de filme inspirate de acestea. Unul dintre ele - si mult timp cel mai popular - a fost "King Kong", maimuta gigantica, agresiva si nu prea dornica sa devina un exponat, care ajunge sa se urce pe celebrul Empire State Building, incercand sa o protejeze pe eroina principala. De care, oricat ar parea de ciudat, giganticul antropoid, mai inalt decat multe cladiri din oras, se indragostise. Efectele speciale au uluit in acea vreme si l-au transformat pe King Kong intr-un personaj memorabil.
Adventures of Robin Hood (1938) : Robin Hood este unul dintre cele mai populare personaje din istoria filmului, iar in ecranizarea din 1938 Errol Flynn s-a achitat cu succes de rol, calcand pe urmele celebrului Douglas Fairbanks, care ii daduse viata justitiarului din Sherwood in ecranizarea din 1922. Povestea deja clasica a avut un buget pe masura, asa ca spectatorii de atunci s-au putut bucura de costume, decoruri, scene de lupta, cascadorii, replici amuzante, ceea ce a facut din film un mare succes de casa, prezentat ulterior si in Europa. Din pacate pentru Errol Flynn, identificarea sa cu Robin Hood l-a facut sa piarda din credibilitate in alte roluri.
Scarface (1932) : in afara monstrilor, vampirilor, savantilor, seducatorilor si frumoaselor marelui ecran, publicul acelui deceniu descoperea cu entuziasm un alt gen de anti-erou : gangsterul. "Scarface", inspirat de viata lui Al Capone (care purta cu mandrie porecla) a fost un adevarat soc pentru cei cu gusturi mai conservatoare, si cenzura a oprit lansarea filmului, considerat o glorificare a vietii de gangster. Abia dupa modificari si taieturi deloc neglijabile "Scarface" isi facea debutul pe marile ecrane. Afaceri, rafuieli, impuscaturi, personaje din lumea interlopa a vremii, politicieni si politisti corupti, un cod al onoarei propriu, totul intr-un ritm alert, care ii tinea cu sufletul la gura pe cei din sala. A lansat un gen si a fost un mare succes, continuat cu alte si alte pelicule, mai bune sau mai rele. Jumatate de secol mai tarziu il inspira pe Brian de Palma sa realizeze unul dintre filmele sale de referinta, "Scarface" - cu un Al Pacino genial - lansat in 1983.
| M (1931) : a fost acesta cel mai bun film al lui Fritz Lang, dupa Metropolis ? Cu un Peter Lorre colosal, un scenariu controversat si o regie marcata inca de traditia expresionista germana, "M" era un film greu, primul film cu sunet semnat de Lang, si a fost un succes. Lorre, in rolul unui sinistru ucigas, urmarit de un oras intreg si atent mereu sa nu isi dezvaluie identitatea, era la primul sau rol important, care i-a adus celebritatea. Inspirat de un caz real, "M" a fost unul dintre primele thrillere din istorie. Lang a avut si ideea - geniala - de a folosi un motiv muzical, o scurta melodie, de cate ori ucigasul isi facea aparitia. A fost primul care a incercat asa ceva, ideea devenind mai tarziu o practica obisnuita, creand o tensiune greu de suportat. Un film colosal, foarte bun si foarte apreciat. |
City Lights (1931) : un alt Chaplin, dar unul dintre cele mai emotionante creatii ale genialului artist, care semneaza si de aceasta data scenariul si regia. Micutul Vagabond, flamand si ostenit, se indragosteste de o tanara oarba, care vindea flori la un colt de strada. Cum ea il crede bogat, Chaplin intra in joc si printr-o suita de gaguri si intamplari va reusi in cele din urma sa faca rost de banii pentru operatia care i-ar reda fetei vederea. Acuzat pe nedrept de furt, petrece cateva luni la inchisoare, este eliberat si revine in cautarea iubirii. Fata insa, desi nu mai este oarba, nu il recunoaste in umilul vagabond pe "milionarul" care i-a redat viata. O va face doar cand ii atinge mana, intr-unul dintre cele mai frumoase finaluri de film din istorie. O poveste cu happy-end, marca Chaplin.
Frankenstein (1931) : chiar daca ecranizarile ulterioare, multe avand prea putin in comun cu romanului lui Mary Shelley, au cazut in categoria filmelor B, sau chiar mai jos, pelicula din 1931, regizata de James Whale, este un film clasic. Schimband destul de mult povestea, regizorul a construit un Frankenstein - interpretat magistral de Boris Karloff - care este rau si crud pentru ca nu intelege binele si raul. Distruge pentru a se apara, raneste din necunoastere, ucide pentru ca este ingrozit. |
Creatura diforma si lipsita de sansa sau afectiune, monstrul este un experiment stiintific care se intoarce impotriva creatorului, o tema foarte populara in epoca. Un film impresionant, cu numeroase elemente expresioniste.
The Blue Angel (1930) : "Profesorul Unrat", romanul lui Heinrich Mann, s-a bucurat in acea vreme de un succes neasteptat, iar o ecranizare realizata in studiourile germane de film parea un proiect foarte bun. Regizorul Josef von Sternberg a avut curajul sa o realizeze, cu titlul "Ingerul albastru", lansand practic o vedeta, Marlene Dietrich, care juca alaturi de un actor german deja consacrat, Emil Jannings. Dramatica poveste de dragoste, cu un sfarsit emotionant, i-a facut pe cei doi sa-si descopere o dimensiune a jocului greu de egalat, ghidati de un regizor care stia sa spuna o poveste buna, iar senzualitatea rece si seducatoare a Marlenei Dietrich i-a adus mii de admiratori si a dat nastere unei cariere de succes. A fost si primul film cu sunet important al cinematografiei germane si un succes international.
Ninotchka (1939) : dupa starletele zambitoare, delicate, seducatoare si frumoase, publicul descoperea odata cu Ninotchka o mare actrica, Greta Garbo, dar si un nou gen de frumusete feminina. Rece, cruda, intimidanta, careia nimeni si nimic nu ii putea rezista, Greta Garbo lansa un gen de personaj care nu va fi usor uitat. Iar rolul de agent sovietic, venita intr-o misiune secreta in Vestul decadent, Greta Garbo se va transforma treptat din Regina de Gheata intr-o femeie pasionala si indragostita.
The Public Enemy (1931) : filmul care l-a impus pe James Cagney printre "greii" cinematografiei si unul dintre cele mai bune filme cu gangsteri facute vreodata, "Inamicul public" a reusit sa ofere mai mult decat o simpla poveste a ascensiunii unui tanar in lumea interlopa, in perioada Prohibitiei. Pas cu pas, personajul lui Cagney isi inlatura adversarii, castiga tot mai multa putere, incercand si reusind in final sa devina gangsterul numarul 1 al Americii. Sfarsitul lui va fi tragic si moralizator, dar James Cagney, in rolul lui Tom Powers, devenea eroul negativ adorat de sute de mii de spectatori.
A Day at the Races (1937) : se pot spune foarte multe despre Fratii Marx, ale caror filme au fost succese de box-office care depaseau cele mai optimiste asteptari. Lansand un gen de umor imposibil de imitat si reprodus, neezitand adesea sa provoace scandaluri controverse, Groucho, Harpo si Chico dadeau din nou lovitura, continuand succesul intregistrat de "O noapte la opera" cu "O zi la curse", cu acelasi umor irezistibil. Aproape 40 de ani mai tarziu legendara trupa Queen lansa, in 1976, un album care purta chiar numele "A Day at the Races". |
Cu un an inainte, in 1975, lansase "A Night at the Opera". Se spune ca Groucho Marx, caruia ii placea muzica celor de la Queen, le-ar fi sugerat ca urmatorul album sa poarte titlul altui film al fratilor Marx - "Duck Soup" (Supa de rata). Queen au refuzat, ramanand insa prieteni cu Groucho.
Dracula (1931) : ramane si astazi cea mai buna ecranizare a romanului lui Bram Stoker si filmul care l-a lansat pe Bela Lugosi, dar care l-a si facut sa nu mai poata parasi personajul, esuand in ultima parte a carierei in filme de categorie B, de calitate slaba. Filmul regizat de Tod Browning a fost un succes de casa si de public, chiar daca multi critici l-au privit cu neincredere datorita subiectului. Continuarile realizate in urmatorii ani nu au mai avut acelasi farmec si aceeasi valoare artistica, in ciuda eforturilor facute de Lugosi.
Angels with Dirty Faces (1938) : un nou rol excelent pentru James Cagney si unul dintre filmele cu un Humphrey Bogart de neuitat, "Ingeri cu fete murdare" era o noua pelicula cu gangsteri, dar de aceasta data dincolo de violente si rafuieli regizorul Michael Curtiz oferea o noua viziune, renuntand la glorificarea lumii interlope in favoarea unui discurs moralizator. James Cagney, eternul personaj negativ in filmele de gen, isi construieste personajul mai convingator si mai malefic decat inainte, dar in egala masura lasa sa transpara pe pelicula nefericirea unui om respins de societate impotriva careia lupta.
All Quiet on the Western Front (1930) : nu avea sa fie singura ecranizare a romanului lui Erich Maria Remarque "Nimic nou pe frontul de vest" ( a doua a fost realizata in 1979) dar din multe motive ramane cea mai buna. Regizata de Lewis Milestone versiunea cinematografica respecta textul romanului, cu putine schimbari, fiind una dintre cele mai bune pledoarii anti-razboi realizate vreodata. Iar cum oroarea primului razboi mondial era inca proaspata in amintirea spectatorilor, filmul a devenit un succes de casa, a castigat si Oscarul pentru cel mai bun film in anul lansarii si a devenit un clasic. Va fi relansat in 1939, ca un protest indreptat impotriva ascensiunii Germaniei naziste.
Snow White and the Seven Dwarfs (1937) : daca pana atunci productiile de animatie fusesera putine si apreciate mai ales de copii, odata cu Walt Disney desenele animate deveneau productii de lung metraj, costisitoare si surprinzatoare, adesea ecranizari ale basmelor deja clasice, asa cum s-a intamplat si cu "Alba-ca-Zapada si cei sapte pitici".
Nu era prima data cand povestea era transpusa pe ecrane : in 1916 inspirase un film mut, care nu s-a bucurat insa de prea mult succes, iar in 1933 aparuse si un scurt-metraj de animatie, avand-o ca eroina pe celebra Betty Boop. Dar nimeni nu se asteptase la o super-productie de animatie ca cea purtand marca Disney, care avea sa devina un succes urias de casa, public si critica. Dincolo de poveste, animatia care depasea tot ce se facuse pana atunci, personajele memorabile, filmul a castigat mult datorita coloanei sonoare, ceea ce avea sa devina standard pentru productiile Disney.
Of Human Bondage (1934) : "Robie", capodopera prozatorului Somerset Maugham, roman publicat in 1915, avea sa fie ecranizat de trei ori - in 1934, 1946 si 1964 - dar aceasta prima versiune, avandu-i in rolurile principale pe Leslie Howard si inimitabila Bette Davis (care a reusit o interpretare memorabila), ramane si cea mai buna. Povestea vietii doctorului Philip Carey, care se indragosteste de Mildred (Bette Davis) este transpusa perfect pe ecran, chiar daca povestea a fost scurtata, fiind retinute doar scenele importante. Un clasic, fata de care remake-urile ulterioare palesc.
The Invisible Man (1933) : in galeria "monstrilor" cinematografici ai anilor '30 personajul lui H.G. Wells nu putea sa lipseasca. Regizat de James Whale, filmul respecta (cu mici schimbari) romanul si a socat prin efectele speciale de neimaginat in acea perioada, pentru realizarea carora s-au folosit trucuri de camera si decor ingenioase. Un film clasic si cea mai buna ecranizare a romanului.
Holiday (1938) : remake al peliculei omonime din 1930, "Holiday" ii avea in rolurile principale pe Katherine Hepburn si Cary Grant, care reusesc in aceasta comedie romantica nu doar roluri exceptionale , dar si o legatura surprinzator de intens si iubita de public. Formand un cuplu veridic si adorabil, cei doi au facut dintr-un film gandit ca pur comercial un film clasic, cu mare succes de critica.
Foto : wikipedia
Aprilie 2008