 | Metropolis (1927) - capodopera lui Fritz Lang, unul dintre cele mai frumoase si stranii filme ale secolului trecut. O distopie intunecata, in care lumea futurista este impartita in doua clase : ganditorii, care planifica totul si muncitorii, care pun in practica proiectele clasei superioare. Printre edificii fantastice, masinarii complicate si roboti, cineva incearca sa redescopere umanitatea si speranta, intorcandu-se spre clasa dominata, unde se pregateste revolta. |
Das Cabinet des Dr Caligari (1920) : purtand semnatura regizorala a lui Robert Wiene, "Cabinetul Dr Caligari" este considerat si astazi o capodopera a cinematografiei europene si prin excelenta marele film al expresionismului german. Povestea sumbra si adesea terifianta a Dr Caligari, insotit de asistentul si unealta sa, Cesare, pelicula ramane o naratiune ce a socat in acea vreme si pare chiar mai nelinistitoare astazi. Nu doar ca a rezistat testului timpului, dar a castigat si mai mult farmec. |  |
 | Nanook of the North (1922) : cand Robert J. Flaherty pleca spre tinuturile inghetate din nordul canadian pentru a captura pe pelicula viata eschimosilor, realizand primul documentar din istorie - in adevaratul inteles al termenului - prea putini au fost cei care l-au sustinut. Privit ca un excentric si chiar ca un nebun, Flaherty a reusit sa reziste frigului, sa se adapteze unei lumi cu totul stranii, sa se apropie de eschimosi si sa fie acceptat alaturi de ei. La revenirea cineastului, filmul a stupefiat cu adevarat, fiind unul dintre marile succese ale deceniului, iar Nanook, eschimosul care devenise personaj principal, un om fara identitate in lumea "civilizata", a devenit celebru in intreaga lume. |
Criticile nu au lipsit : Flaherty "trucase" unele scene, cerandu-le eschimosilor sa se prefaca in fata camerei ca vaneaza, a inversat sau schimbat numele personajelor, le-a cerut sa "vaneze" in afara sezonului potrivit. Dar chiar daca influenta teatrului se simtea, chiar daca multe momente erau atent regizate, filmul avea o prospetime si sinceritate uluitoare. Gustul pentru exotic nu se mai limita la tarile calde, ci trecuse in tarile de gheata.
The Jazz Singer (1927) : filmul care a lansat practic cinematograful sonor (chiar daca atunci cu ajutorul ingeniosului sistem Vitaphone), l-a impus pe Al Jolson si a adus moda musicalului pe marile ecrane. Cantaretul de jazz a fost un film care rasturna tabuuri - tanarul evreu Jakie Rabinowitz care renunta la viata traditionala si valorile ei pentru a deveni un cantaret de jazz - si seducea publicul, in ciuda criticilor venite din partea celor mai conservatori. Cand peste ani astfel de pelicule se bucurau de succes, imbinand imaginea si muzica epocii, prea putini isi mai aminteau de acest predecesor ilustru. Surprinzand perfect in imagini atmosfera vremii, cu un Al Jolson seducator si convingator, a fost un succes colosal.
Napoleon (1927) : daca Abel Gance ar fi avut banii necesari pentru a realizat intreg ciclul de filme despre Napoleon, poate ca istoria cinematografiei europene ar fi fost alta. Din pacate, din cele sase pelicule, doar aceasta a putut fi realizata, prezentand intr-o maniera cu totul aparte, de o expresivitate indrazneata, ce rupea vechile norme, inceputurile mitului acestui personaj legendar. Gandit pentru a fi proiectat simultan pe un triptic de ecrane, pierdut si restaurat aproape integral, ramane una dintre marile capodopere cinematografice. Maniera in care Gance a inteles si a reusit sa il prezinte pe Napoleon, ca un personaj inrobit de visul sau, gata de orice pentru a-si implini destinul, a impresionat si a inspirat numeroase alte abordari in filmul istoric. Combinatia dintre scenele istorice, prezentate intr-o maniera foarte realista si cele simbolice, stranii, suprarealiste, s-a dovedit castigatoare.
Crucisatorul Potemkin (1925) : a reusit oare Einsenstein sa rescrie istoria cu aceasta versiune, pe alocuri cu totul fantastica, a revoltei din 1905 ? Schimband evenimentele, folosind o tehnica de montaj care conferea scenelor dramatism si intensitate, beneficiind de sprijinul statului sovietic, genialul regizor a reusit sa creeze un film colosal si poate capodopera sa. Controversat, interzis, distrus sau dimpotriva promovat, "Crucisatorul Potemkin" nu este poate o reprezentare realista a trecutului, este un film de propaganda, dar mai ales un titlu de referinta. Intelegand cum sa trezeasca o reactie emotionala puternica in randul spectatorilor, tehnica pe care o va folosi si mai tarziu, Eisenstein demonstra ca cinematografia sovietica, dincolo de componenta sovietica, ameninta sa rivalizeze cu Franta, Germania, Italia sau SUA. |  |
 | The Kid (1921) : iata un film Chaplin diferit de celelalte, un film emotionant si induiosator, pentru ca de aceasta data celebrul vagabond adopta un orfan, interpretat de Jackie Coogan - surprinzator de bine chiar - alaturi de care incearca sa supravietuiasca si sa se bucure de micile momente de fericire. |  |
Incercand sa il salveze de asistentii sociali care vor sa il duca la orfelinat, reusind cu greu sa ii aduca mancarea, cautand alaturi de copil un adapost, Chaplin ii ofera mai mult ca oricine. Ii ofera dragostea sa, sprijinul si intelepciunea supravietuirii. O pelicula mai putin cunoscuta din filmografia lui Chaplin, dar esentiala.
The Last Man on Earth (1924) : in esenta o comedie, filmul prezinta povestea unui viitor in care toti barbatii de pana la 12 ani au fost ucisi de o boala misterioasa, iar cei mai mici sunt sterili. Pamantul este condus de femei, pare o societate perfecta si lipsita de violente si drame. Ce s-ar intampla insa daca undeva s-ar descoperi un ultim barbat, ultimul de pe Pamant, care ameninta sa arunce in aer echilibrul atat de greu castigat ? Filmul a fost foarte gustat in vremea sa, atat datorita ideii, cat si datorita interpretarii de exceptie a lui Earle Foxe.
 | The General (1927) : nu s-ar putea vorbi de comedie in istoria cinematografiei fara a-l mentiona pe Buster Keaton, celebrul comediant care nu radea niciodata. The General este unul dintre cele mai cunoscute si mai bune dintre filmele sale, nu putine la numar, imitate ulterior si gustate de noi generatii, chiar daca lansarea sa l-a transformat intr-un esec financiar de proportii. Si de aceasta data, intr-o poveste cu iubiri, trenuri, razboi si tradari Keaton nu a ezitat sa isi faca singur cascadoriile, unele dintre cele mai periculoase din cariera sa. Si totul fara sa zambeasca, macar o secunda. |
 | Nosferatu (1922) : un alt film expresionist de referinta, regizat de F.W. Murnau, "Nosferatu. Simfonia terorii" trebuia sa fie o ecranizare a povestii lui Dracula, dar din motive de copyright regizorul a fost nevoit sa schimbe destul de mult naratiunea. Asa a luat nastere Contele Orlok, interpretat magistral de Max Schreck, unul dintre maestrii filmului mut, iar ceea ce ar fi fost doar o poveste "de groaza" a devenit un experiment cinematografic straniu, cu note dense si intunecate, si un personaj negativ ce nu a mai putut fi reprodus de nimeni altcineva cu o asemenea intensitate. O poveste terifianta, in egala masura o reflectare a spaimelor si obsesiilor epocii, filmul lui Murnau depaseste senzationalul si oroarea in favoarea unui discurs imagistic aparte. |
 | The Wind(1928) : lansata practic de W.D. Griffith, alaturi de care a lucrat cea mai mare parte a carierei, Lillian Gish a fost una dintre marile doamne ale inceputurilor cinematografiei, impunandu-se cu roluri puternice, expresive si memorabile. "The Wind" este unul dintre filmele regizate cu un alt regizor, in acest caz Victor Sjostrom, si unul dintre cele mai bune filme marca Lillian Gish. |
Deja ajunsa la maturitatea artistica, Gish o interpreteaza pe Letty intr-o maniera ce aminteste de evolutia ei din "Broken Blossoms", ca o femeie tanara, nefericita, alungata de familie, ce ajunge sa se casatoreasca, din disperare, cu un barbat care nu ii poate trezi dragostea. Inchisa practic intr-o casa micuta, inconjurat de vantul puternic si dunele de nisip, drama ei va ajunge la un final dureros. Sjostrom a avut intuitia geniala de a introduce un personaj atot-puternic in economia filmului : vantul. Cadru, personaj, povestitor, demiurg, interdictie, vantul care ii forteaza pe cei din casa sa isi accepte destinul este mai mult decat o forta a naturii, este esenta filmului.
 | Die Nibelungen (1924) : cele doua ecranizari inspirate de "Cantecul Nibelungilor" au purtat semnatura aceluiasi Fritz Lang, unul dintre cei mai importanti regizori ai vremii, care a reusit sa confere o forta vizuala extraordinara, cu efecte speciale, trucaje si trucuri cinematografice care au uluit la lansare. A fost unul dintre cele mai ambitioase proiecte ale regizorului, foarte dificil si costisitor, urmand indeaproape textul original, iar atmosfera adesea sumbra, personajele bine conturate, scenele atent gandite si transpuse pe pelicula au facut din cele doua filme un succes de casa si critica. |
Nimeni nu mai incercase sa mearga atat de departe in prelucrarea cinematografica a unui celebru text clasic, dificil prin dimensiunea fantastica, numarul de personaje si intamplari, miturile ce trebuiau prezentate. Fritz Lang a reusit insa. Astazi "Die Nibelungen" si-a pastrat intacta forta artistica, iar absenta sonorului, care l-a fortat pe Lang sa suplineasca prin imagini puternice, s-a dovedit paradoxal un avantaj.
Faust (1926) : a fost ultimul film german realizat de F.W. Murnau, cea mai costisitoare productie de pana atunci a UFA si una dintre cele mai reusite transpuneri pe marele ecran a celebrei povesti. Spre deosebire de alti regizori, Murnau a imbinat varianta lui Goethe cu versiuni si legende mai vechi, a avut inspiratia de a-l distribui pe Emil Jannings in rolul lui Mephisto, a folosit efecte speciale si scene marcate de stilul expresionist, decoruri si costume scumpe. In final, "Faust" a devenit cea mai buna versiune cinematografica (de pana atunci) a celebrului mit, iar Murnau marca printr-o capodopera despartirea de studiourile germane, indreptandu-se spre SUA. Interesant este ca una dintre actritele dorite de Murnau a fost celebra Lillian Gish, aceasta neacceptand insa conditiile impuse de regizor.
The Circus (1928) : o alta capodopera a filmului mut, in care Charlie Chaplin, Micutul Vagabond, ajunge in fascinanta lume a circului, mai mult din intamplare. Regizat chiar de actorul principal, este unul dintre cele mai bune filme ale deceniului si unul din marile succese de inceput semnate de Chaplin. Prezentand stralucirea lumii circului si scenei intr-o maniera cu totul noua, aratand ce se intampla inainte si dupa spectacol, dupa cele cateva ore de magie, Chaplin a ales o abordare amuzata, glumeata, usor nostalgica in anumite momente, a impanzit filmul cu scene de un comic gestual incredibil, a ales gaguri si glume inspirate.
Phantom of the Opera (1925) : ciudat cum o carte pana la urma nu foarte reusita a dat nastere mai multor ecranizari de succes (inclusiv un celebru musical), una dintre cele mai bune fiind si astazi cea din 1925, realizata de Rupert Julian, pelicula ce ramane in istoria cinematografiei datorita interpretului rolului principal : Lon Chaney.
Un actor puternic, complex si cu o forta expresiva uluitoare, Chaney a trasat practic coordonatele principale ale rolului sau, misteriosul si crudul personaj ce bantuie Opera, iar toti actorii de mai tarziu nu au putut decat sa porneasca de la aceasta versiune. Machiajul gandit de Chaney, folosind la maxim tehnicile de atunci, l-a facut infricosator si convingator, si se spune ca la primele vizionari publicul a fost cu adevarat ingrozit de Fantoma de la Opera.
Foto : wikipedia
Aprilie 2008
