In acea zi (era intr-o sambata) in prezenta primarului localitatii, a mai multor oficiali, a presei si mai ales a locuitorilor - si nu putini dintre ei isi chemasera si prieteni care nu locuiau in Warley - au inaugurat cu seriozitatea de rigoare noua atractie culturala a locului, Warley Museum, cu o expozitie permanenta nu foarte mare, dar suficienta pentru a umple o cabina telefonica atent reconditionata. Daca nimeni nu mai foloseste astazi telefoanele fixe, cele mobile devenind omniprezente, pentru orice britanic (sau prin extensie pentru cei care sunt familiarizati cu ce inseamna cultura de masa din Marea Britanie) silueta rosie inconfundabila era cat se poate de "britanica". Potrivit cifrelor oficiale in regiune existau in trecut nu mai putin de 43 de astfel de cabine, devenind insa mai mult atractii nostalgice decat utile.
Curatorii Muzeului Warley - ce nu poate primi mai mult de un singur vizitator in interiorul sau - l-au gandit de la bun inceput ca un spatiu expozitional dedicat istoriei si identitatii asezarii, asa ca toate piesele prezentate inca din prima zi proveneau din donatii facute de locuitori. Fotografii si documente, reproduceri si brose, sticlute goale de parfum si obiecte personale, reclame si suveniruri. Succesul a fost dincolo de asteptarile entuziastilor organizatori, si desi nu a adus imediat nici recordul Guiness, nici un aflux fara precedent de turisti, Muzeul Warley ramane atractia principala a micii asezari. Nu prin dimensiunile sale, nici neaparat prin exponate (care din fericire sunt schimbate periodic) cat mai ales prin inedit. In definitiv nu orice loc se poate lauda cu un muzeu ce este un candidat serios la titlul de "cel mai mic muzeu din lume" si in egala masura reflecta personalitatea si istoria asezarii. Iar piesele pot fi admirate atat din interiorul cabinei - muzeu, cat si din exterior.
Foto: warleyca.co.uk