Asa ar putea fi definit cel mai exact spectacolul "Unchiul Vanea", oferit la Sibiu de regizorul rus Lev Dodin, in cadrul Festivalului Teatrelor Europene.Nicicand nu a fost, probabil, pusa in scena o piesa care sa redea mai exact atmosfera cehoviana. Apogeu al festivalului, „Unchiul Vanea” se mai joaca la Sibiu si astazi, de la ora 20.00, pe scena Teatrului „Radu Stanca”. Primul spectacol s-a bucurat de prezenta a numeroase personalitati, aduse la teatru de reputatia regizorului care strabate lumea in lung si in lat cu spectacolele Maly Teatr din Sankt Petersburg, realizate dupa regulile teatrului de arta, fara niciun compromis modern.„Unchiul Vanea” al lui Dodin curge lin, fara graba. Replicile respira firesc, ca din paginile cartii si, mai mult, intocmai ca in viata.
Actorii nu joaca, ci traiesc viata personajelor: vorbesc, se gandesc, ofteaza. Intocmai ca in filmele de arta, fara coloana sonora, fara exces de culoare, pictat din tuse discrete, dar puternice, teatrul lui Dodin este „teatru de arta”.
Trei capite sunt suspendate deasupra scenei, in fundal, iar la final, cand Sonia si unchiul Vanea isi vor relua linistiti viata pe mosie, capitele vor cobori, asezarea lor pe podeaua de lemn simbolizand o lume intreaga asezata la loc. In rest, viata razbate prin ritmul replicilor. Textul lui Cehov este redat cuvant cu cuvant. Limba rusa suna minunat, iar traducerea curge, pe ecrane, impecabil. Miroase a lemn, a ceai, a fan cosit, iar ploaia rapaie la fereastra pana tarziu in noapte, de-a lungul intregului act al doilea.
