Cehov suta la suta

Lev Dodin a redat fidel atmosfera cehoviana din "Unchiul Vanea".Autentic. Asa ar putea fi definit exact spectacolul „Unchiul Vanea”, oferit la Sibiu de regizorul rus Lev Dodin, în cadrul Festivalului Teatrelor Europene. Nicicand nu a fost, probabil, pusa în scena o piesa care sa redea mai exact atmosfera cehoviana. Apogeu al festivalului, „Unchiul Vanea” se mai joaca la Sibiu si astazi de la ora 20.00 pe scena Teatrului „Radu Stanca”, dupa reprezentatiile de duminica si luni. Primul spectacol s-a bucurat de prezenta a numeroase personalitati, aduse la teatru de reputatia regizorului care strabate lumea în lung si în lat cu spectacolele Maly Teatr din Sankt Petersburg, realizate dupa regulile teatrului de arta, fara niciun compromis modern. Alaturi de regizorul Lev Dodin, duminica seara s-au numarat printre spectatori zeci de actori si critici. Maia Morgenstern a venit direct de pe o alta scena, la doar jumatate de ora dupa ce jucase în „Lisistrata”. Spectatoare au fost si actritele Ofelia Popii, vedeta din „Faust” al lui Silviu Purcarete, dar si Ema Vetean, Codruta Vasiu sau Mariana Presecan, de la teatrul sibian. Cristina Modreanu, critic de teatru, si regizorul Mihai Maniutiu au urmarit si ei „Unchiul Vanea” din primul rand de la balcon, si au plecat încantati.Viata, nu joc„Unchiul Vanea” al lui Dodin curge lin, fara graba. Replicile respira firesc, ca din paginile cartii si, mai mult, întocmai ca în viata. Actorii nu joaca, ci traiesc viata personajelor: vorbesc, se gandesc, ofteaza. Întocmai ca în filmele de arta, fara coloana sonora, fara exces de culoare, pictat din tuse discrete, dar puternice, teatrul lui Dodin este „teatru de arta”. În cele trei ore, pana aproape de miezul noptii, întelegi de ce regizorul rus lucreaza ani la spectacole si, uneori, rezulta montari de 8, chiar si de 10 ore. În ceasurile lungi scurse, de la 8 seara pana catre miezul noptii, devii parte din povestea ce se deruleaza pe scena. Cu decoruri simple, dar eficiente, Dodin refuza sa faca artificii scenografice care sa smulga tipete de uimire. Trei capite sunt suspendate deasupra scenei, în fundal, iar la final, cand Sonia si unchiul Vanea îsi vor relua linistita viata pe mosie, capitele vor cobori, asezarea lor pe podeaua de lemn simbolizand o lume întreaga asezata la loc. Aceasta va fi singura miscare de amploare a decorului. În rest, viata razbate prin ritmul replicilor. Textul lui Cehov este redat cuvant cu cuvant. Limba rusa suna minunat, iar traducerea curge, pe ecrane, impecabil. Miroase a lemn, a ceai, a fan cosit, iar ploaia rapaie la fereastra pana tarziu în noapte, de-a lungul întregului act al doilea. Îmbratisarea EleneiCehov a fost primul dramaturg rus pus în scena cu insistenta de Dodin. Cu „Unchiul Vanea” continua sa exploreze fatetele dragostei. În timp ce textul este redat întocmai, lucru atat de rar în teatrul de azi, regizorul îsi arata maiestria si în gesturile care leaga replicile. Dodin imagineaza reactii, construieste actiuni ample, acolo unde piesa scrisa nu contine indicatii regizorale. Rezultatul este emotionant. Un exemplu este scena din final, cand doctorul Astrov o saruta pe tanara Elena Andreevna, sotia batranului Serebreakov, iar aceasta îi raspunde cu o îmbratisare rascolitoare: „Fie ce-o fi! Macar o data în viata”. De la „Unchiul Vanea” pleci întocmai cu aceasta senzatie: ca a fost o singura data în viata.IMPRESIE„O sarbatoare a teatrului”Actrita Maia Morgenstern a venit la spectacol imediat dupa ce a jucat în „Lisistrata”. Spune ca nu a fost un efort, ci un privilegiu. „E o sarbatoare a teatrului sa vezi actori, condusi de un maestru, descifrand un text cu atata caldura, cu atata finete, atata adevar. Si fara pretentia de a face inovatii de dragul inovatiilor, ci pur si simplu cu o curatenie si o puritate…”, a marturisit Maia Morgenstern. „M-a impresionat cum sunau picaturile de ploaie”, a spus emotionata actrita, care va reveni la Sibiu la sfarsitul lunii, pentru a juca în „Pescarusul”.