In apropiere de Arromanches, cei din familia Chanteau o primesc in casa lor pe Pauline, o verisoara in varsta de zece ani ramasa orfana. Suflet marinimos si plin de viata, micuta aduce numai bucurie in sanul familiei. Numai ca, pe masura ce trec anii, crizele de guta ale unchiului Chanteau se accentueaza, sanatatea mintala a fiului sau Lazare devine precara si totul se complica...
„In ironia amara din Bucuria de a trai, Emile Zola a strecurat o doza extraordinara de umanitate. Printre cele mai remarcabile romane ale sale, putine se bucura de grandoarea cu care este tratata aceasta poveste a unei simple familii burgheze, ale carei drame au ca decor superb marea, la fel de cruda, de nemiloasa si de neobosita ca si viata, care distruge incet un biet satuc de pescari.” Guy de Maupassant
Emile Zola (1840-1902) a fost un important prozator francez, teoreticianul si principalul exponent al naturalismului francez si european, dramaturg si un personaj important al eliberarii politice a Frantei. Mai mult de jumatate dintre romanele sale, inclusiv Bucuria de a trai, fac parte dintr-un ciclu numit Les Rougon-Macquart. Actiunea romanelor din acest ciclu are loc in timpul celui de-al doilea imperiu francez, iar una dintre temele recurente este aceea a influentei ereditatii asupra a doua ramuri ale unei familii, Rougon si Macquart, de-a lungul a cinci generatii.
19 martie 2012
